Dacă aş număra pe degete de câte ori mă lovesc de mentalitatea asta, aş fi un gen de miriapod sau mai precis formulat, miriadeget. Probabil că pe undeva în adâncul corazonului nostru pompează sânge roşu aprins, comunist, altfel eu nu înţeleg de ce descurajăm toate iniţiativele şi de ce îi doborâm atât verbal, de multe ori şi fizic pe cei care încearcă să scoată capul din glod. Şi nu doar asta, ci să mai şi tragă în sus pe câţiva. Vă rog să mă credeţi: nopţi nedormite, păr căzut şi piele ca de şarpe n-am mai avut de când deţineam propria firmă. Grijile începuseră să mă afecteze fizic, nu doar psihic.
Ca angajat, te trezeşti la aceeaşi oră dimineaţa, pleci tot pe la aceeaşi oră seara şi ştii, în cele mai multe cazuri, cu ce te alegi la sfârşitul lunii. Ca administrator de firmă te trezeşti noaptea fără să fie nevoie, nu poţi adormi de griji şi vezi cum buzunarele se golesc în perioade ca asta.
Ca angajat, dacă firma la care lucrezi se închide mâine nu ai decât să cauţi altceva. Dacă eşti un bun profesionist şi nu locuieşti într-o localitate mică, te vei descurca. Ca administrator, nu doar că nu mai ai venituri, ci ai datorii care se adună zi de zi. Penalităţi, scrisori, telefoane şi angajatori care, atunci când observă că ai avut firmă strâmbă din nas. „He, he, tu vrei să stai aci până trece criza, mă!”
Vrei să fii pe cont propriu? Ai grijă să ştii la ce te înhami. Somnul nu va mai fi la fel, părul te va părăsi mai repede, iar dacă pici, aluneci în fundul fântânii fără să te mai poţi agăţa de nimic. Poate câteodată bruma de bani nu compensează liniştea. Adevărat că e un sentiment de independenţă pe care nu îl mai obţii din altă parte, dar e al naibii de greu. Decizia e doar a ta! Eu una n-o să mai am curaj prea curând.
5 Comments
Subscriu! Ca angajat ai responsabilitate limitată. Iar atitudinea faţă de patron face parte din ciclul: ” să moară capra vecinului”, că dacă ar muri vecinul şi i-aş lua capra n-aş sti ce să fac cu ea.
@Hehe, buna asta cu capra :)) Cere si ea de mancare 🙂
Am tot respectul pentru cei care gasesc puterea sa conduca o afacere, oricat de mica este ea, care platesc salariile cat mai la timp si care reusesc sa gaseasca si o urma de umanitate cand angajatii reclama anumite probleme (care uneori chiar exista).
E usor sa urli ca descreieratul, sa dai penalizari sau sa concediezi. E greu sa incerci sa creezi un mediu cat mai linistit, sa iti calmezi frustrarile/supararile din acea zi, sa incerci sa intelegi ca poate angajatul chiar are dreptate intr-o privinta, etc etc etc.
Insa sunt oameni care nu pot dormi noaptea daca nu fac ceva, daca nu simt ei ca incearca sa faca ceva mai mult pentru ei si sunt oameni care nu vor sa aiba griji, in afara de cele de la locul de munca.
@Cristi- Ai perfecta dreptate, eu nu spun ca trebuie sa ne multumim cu putin si sa nu privim in sus, ci sa avem grija ce teluri ne stabilim, pentru ca s-ar putea sa fie prea sus pentru momentul in care ne aflam.
Sunt liber profesionist de fix 2 ani. Si merg destul de bine. 🙂 acum mi-am deschis si un PFA poate poate. Daca nu merge il inchid si merg pe offshore. Daca merge, ii dam bataie asa.