Nu trece zi de la Bunuțu’ să nu primesc ceva indicații despre cum aș putea să-mi schimb viața în bine. Pe orice platformă de Social Media aș intra, toată lumea duce o existență imaculată. Arată impecabil, face exerciții fizice zi de zi, mănâncă avocado cu ouă de țară și multe ierburi și mai ales se dezvoltă personal și spiritual în ceva mistic, o ființă superioară. Poate Supraomul lui Nietzsche, naiba știe.
Acestea fiind zise, îmi vine uneori să strig să mă mai lase în bula mea în pace, pentru că am obosit naibii de atâta perfecțiune. Iată ce lucruri deloc estetice fac și mi-ar plăcea să fac în continuare:
- Să mănânc parizer
Băi, are mizeria asta ceva praf de stele, de nu mă pot abține să-l cumpăr din când în când. Și nu, nu-mi place ăla cu mai multă carne, din surse curate ș.a.m.d. Dă-mi de-ăla ieftin, obosit, cu muștar Olimpia și pâine albă (oh, the horror!!) și nu-mi mai trebuie nimic.
- Să mă trezesc dimineața obosită și fără chef de viață
Nu mai pot cu yoga, pilates și meditație pe stomacul gol, cu dinții nespălați. O înjurătură proaspătă așa, la trezire, mie-mi dă viață și mă relaxează teribil. Când scoți dracii din tine la prima oră, parcă altfel începi ziua.
- Să mănânc mai mult decât trebuie și să mă bat pe burtă
Fasting, Keto, deficit caloric, rucola, quinoa. Toate sună frumos, suav, delicat. Cu toate astea, nimic nu mă face să mă simt mai bine decât să ronțăi niște bacon cu cartofi prăjiți până mă satur și apoi să stau așa, pe spate. Fără rușine, cu un zâmbet tâmp pe buze.
- Să trăiesc fără pătrățele
Orice om echilibrat pune în balanță avantajele și dezavantajele oricărei alegeri. La mine e așa: un pahar de vin și o porție de paste (nu integrale sau proteice, d’oh) sau pătrățele și piept de pui cu salată? Eh, în viață unele alegeri sunt mai grele. Asta nu e una dintre ele. Să curgă vinul!
- Să-mi mai pierd și cumpătul ca părinte
“Scumpo, de ce mă lovești? Tu nu știi că nu e bine?!? Dar de ce nu mă asculți când te rog să faci ceva pentru a mia oară? Draga de tine, hai să te mângâie mama pe creștet”. Băi, nu. Așa cum și băieții plâng câteodată, și mamele mai țipă. Pentru că te detensionezi și pentru că funcționează mai bine uneori sistemul ăsta. #aiae.
Mai lăsați naibii perfecțiunea închipuită și bucurați-vă de treburi simple. Așa, ca apusul ăsta. Nu, nu există relații perfecte. Nici de amor, nici de prietenie, nici părinte-copil. Suntem atât de ahtiați după idealuri imposibil de atins, încât uităm să ne scoatem filtrele pe care le-am instalat până și în viața reală. Dacă ne dăm cine nu suntem, ne vom apropia doar de cei care fac la fel.
În ritmul ăsta vom uita profunzimea unor conversații reale, la miez de noapte, pentru că tot ce ne va mai rămâne de discutat va fi despre dieta pe care o urmăm, prin ce colț al lumii ne-am pozat în fugă sau ce sosuri cu nume fistichii am mai lins de pe farfuria de la fine dining.
