Browsing Category

ganduri

ganduri

Statuia din sticlă

5 februarie 2024

În fiecare seară, înainte de culcare, eu și Nati avem un scurt ritual. Îi cânt Put your head on my shoulder/ Take me in your arms, Nati. Imediat după, își lasă capul pe umărul meu și adoarme. E modul nostru de a recrea momentul nașterii ei, prima dată când i-am avut capul pe umărul meu. Ea s-a uitat la mine cu un singur ochi deschis, iar eu am zâmbit. Chiar și atunci când suntem în locuri diferite, ne sunăm și facem împreună ritualul. 

Nati a cumpărat rama din imagine de prin Dedeman. În momentul respectiv am crezut că e doar o simplă decorațiune pentru camera ei și nu înțelegeam de ce nu pune o fotografie acolo. Abia peste câteva luni mi-a spus că a ales-o pentru că se gândea la micul nostru ritual. Știm, toți cei care suntem părinți, cât de mult ne putem iubi copiii. Dar mi se pare că de prea puține ori ne gândim la cât de mult ne iubesc ei și cât de fragilă ne este statuia din sticlă pe care și-au construit-o în minte.

Cu fiecare vorbă aspră, cu fiecare țipăt, cu fiecare moment de dezinteres pentru pasiunile lor, ne ciobim ușor, ușor statuia. Și chiar dacă mai cade câte un ciob sau chiar o bucată mare de sticlă, copiii sunt capabili să lipească totul la loc. Statuia rămâne acolo, dar lumina pe care o reflectă rămâne veșnic imperfectă. La fel ca noi. 

Print Screen-ul de mai jos e din mesageria mea și reprezintă conversațiile scrise pe care le-am avut cu tata în anii de dinainte să-l pierd. Conversații e, desigur, mult spus. Niciodată n-aveam timp, mereu amânam discuții care nu ne luau mai mult de 5 minute și care erau importante pentru el. Ieșiri cu prietenii, ședințe, totul era mai important, asta pentru că eu credeam, fără umbră de îndoială, că e acolo și nu pleacă nicăieri.

Niciodată nu mi-a spus că ar fi fost supărat, niciodată nu mi-a făcut reproșuri. Doar că reproșurile pe care ni le facem noi înșine ne dor de o mie de ori mai mult decât orice vine din exterior. Sute de săbii pe care ni le înfigem singuri în piept. 

Da, și statuia lui era ciobită în mintea mea, chiar destul de tare, aș îndrăzni să recunosc. Dar dacă din cioburi mai poți recrea ceva valoros, ce faci atunci când ai rămas doar cu un soclu gol? 

ganduri romanisme

Pe vremea mea…

Dexonline spune că nostalgia este definită prin: sentiment de tristețe, de melancolie provocat de dorința de a revedea un loc iubit, o persoană apropiată sau de a retrăi un episod din trecut. Ei bine, atunci când stai prea mult cu capul întors spre spate,…

7 noiembrie 2023
ganduri

Tată, aș vrea să știi că la înmormântarea ta am râs.

Nu ți-am șters numărul din telefon. S-o fac ar însemna că e adevărat. Moartea, așa hidoasă cum e, are un sublim pe care nu îl poți nega. E punctul terminus. Fără nuanțe, interpretări, posibilități, speranțe. Vine și atât. Tată, aș vrea să știi că…

26 septembrie 2021
ganduri romanisme

O zi din viața lui Matei, copil de parazit social

De fiecare dată când legea tinde să fie abuzivă, când avem proteste, când ne cresc prețurile, când găsim gunoaie aruncate pe stradă, ne îndreptăm cu furie spre ceea ce numim, plini de elitism, paraziți sociali. Ei sunt de vină, fără îndoială, pentru toate relele…

23 iulie 2018
ganduri

Cine-au vrut ai tăi să fii și cine ești de fapt?

Mama și tata m-au vrut doctor. Ideea lor despre viața mea presupus îndestulată era ca eu să am un post bunicel într-un spital, din provincie cel mai probabil, să fac vechime, apoi să ies la pensie și să mor. N-a contat că marea mea…

8 ianuarie 2018
ganduri

Mitul spărgătoarei de case

Cu toții avem mici plăceri vinovate. A mea e intrarea în grupurile de mămici. Asemeni heroinei, plăcere și durere. Așa-s eu, masochistă. O dată la câteva luni, inevitabil apare o doamnă părăsită de soț pentru o jună de obicei mai tânără. Să te ții!…

27 noiembrie 2017
fericire ganduri

Demonizarea bărbatului sau feminismul prost înțeles

Dintotdeauna am fost de părere că o femeie trebuie să fie, în primul rând, independentă. Financiar, emoțional și în toate felurile existente. Cu o stimă de sine crescută, împăcată cu tine însăți fiind, altfel înfrunți lumea și viața de zi cu zi. Nu e…

6 noiembrie 2017
ganduri

Bătrâni cu demnitate

Îmi place la nebunie să mă așez pe o bancă oarecare și să observ oamenii. Deseori sunt fix dubioasa aia care nu stă cu ochii în telefon sau tabletă, ci privește spre lumea reală. Îmi place să-mi imaginez cum fiecare om care trece prin…

10 iulie 2017