• din online

    Nu toți bărbații se însoară cu femei zărghite. Doar cei mai deștepți dintre ei

    Un articol face furori în online zilele astea. Îl găsiți AICI. Pe scurt, o pisi tristă că iuby n-a luat-o pe ea de nevastă, ci pe-o meduză plictisitoare și obedientă. Sigură pe ea, pisi e convinsă că e visată noaptea, prezentă în suspine ziua și că i se scriu poezii de amor sub luna amară. Probabil omul a vrut doar să-i dea o cârjă și ea a crezut că e Ingrid Bergman în Casablanca, în realitate fiind Mița din Dorohoi. Mda, tristuț. Fătuca are dreptate totuși, dintr-un punct de vedere. Bărbații slabi se însoțesc cu femei umile, slabe de înger, biete nevertebrate învățate acasă că bărbatului i te supui, dacă…

  • ganduri

    Bătrâni cu demnitate

    Îmi place la nebunie să mă așez pe o bancă oarecare și să observ oamenii. Deseori sunt fix dubioasa aia care nu stă cu ochii în telefon sau tabletă, ci privește spre lumea reală. Îmi place să-mi imaginez cum fiecare om care trece prin fața mea își duce zilele. Îmi place să-i croiesc fiecăruia o poveste a lui. Familie, copii, carieră, iubiri neîmplinite, vise frânte prea devreme sau poate realizări care le mângâie sufletele și amintiri care le-aduc primele zâmbete din zi. Ce am observat de-a lungul vremii, în timpul acestor sesiuni de holbare nesimțită, este tristețea de pe chipul bătrânilor. Gârboviți, deprimați, neîngrijiți, merg agale pe străzi asemeni unor…

  • Carti

    Minciuni pe canapea- Irvin Yalom

    Dintotdeauna am fost fascinată de profesia psihanaliștilor. Să sapi atât de adânc prin cotloanele minții, să încerci să deslușești misterul comportamentului de zi cu zi al pacientului tău, să scormonești după mici piese de puzzle pentru a încerca să formezi tabloul complet. Ce pretenții poți avea să salvezi spiritul altuia, când nici tu însuți nu te cunoști? Unde e punctul în care teoria nu mai e îndeajuns? Povestea a doi psihanaliști, Ernest și supervisorul său Marshall, e una stufoasă, cu întrepătrunderi ale planurilor narative. De fapt, e ciocnirea a doua atitudini. Cea strictă, by the book, a lui Marshall și cea sălbatică, interpretativă a lui Ernest. Până la ură, ca-n…

  • romanisme

    Școala, pentru mine, a fost moartea pasiunii

    Dacă tot ne aflăm în zilele de foc ale examenelor, cred că se impune să-mi dau total neprofesionist cu părerea cu privire la școală nu ca instituție, ci ca senzație. Când eram puștoaică, începând de prin clasa a doua, am prins drag de citit. Ce-i drept, probabil am făcut-o pentru că și părinții mei încheiau fiecare zi cu o carte în mână. Nu știu ce a fost în capul lor ca, imediat după ce am terminat cu poveștile clasice, să mă bage în literatura mai grea, deloc potrivită copiilor. Ca un scurt exemplu, în clasa a treia citeam despre Anne Boleyn. Decapitări, violență și alte bombonele de genul ăsta. Și…

  • Carti,  fericire

    Zorba Grecul- Nikos Kazantzakis

    De multă vreme n-am mai scris aici depre cărțile pe care le citesc. Doar din când în când, pe Goodreads. Btw, acolo puteți urmări ratingurile acordate la ceea ce am citit până acum. Ce găsiți cu cinci steluțe, cumpărați cu încredere! A fost nevoie de o scriere atât de tumultoasă în descierile sale, în nucleul său, o scriere atât de impresionantă precum Zorba Grecul, pentru a-mi aduce aminte de ce iubesc cărțile și ce schimbă ele în mine. Mi-am dat apoi seama că e păcat ca, atunci când privesc în bibliotecă spre cărțile pe care le iubesc, să nu-mi mai aduc atât de bine aminte de ce. Rogu-vă, nu-mi priviți…

  • ganduri

    Când și cum am ajuns noi, femeile, niște bocitoare penibile?

    Scrollez pe Facebook și nu-mi vine să cred. Cele mai accesate pagini de către neamul nostru muieresc sunt niște mocirle de platitudini, dejecții presărate cu neologisme siropoaso-grețoase, mlaștini putregânde pline de minciuni și vrăjeală de Obor. Toate spun același lucru: ești senzațională, fabuloasă, mirobolantă. Nimeni nu te merită, nimeni nu-ți ajunge la năsuc. Da, Pisi, ești specială! N-ai nimic de perfecționat, nimic de învățat. Le știi pe toate și lumea e la piciorușele tale. Iar bărbații, niște nemernici! Proști, curvari, tirani, bețivi, drogați, nucleul răului din lume, mai pe scurt. În schimb, tu ești miezul întregii lumi, spuma mării, licărul razelor de soare, răcoarea din roua dimineților târzii. Br… Fantastică…

  • aberatii de-ale mele

    N-ai copil, nu papi friptură!

    De câteva zile, eu și consortul suntem liberi ca păsările cerului. Copilul în vacanță, vinul e vin, romantismul în floare, liniște-n casă, de-astea. Dar simți, ca orice om, nevoia să ieși în oraș, să te mai vezi cu lumea. Și suni. Pe cine? Pe alți prieteni cu copii, dar nu în vacanță. -Păăăi, las’ că ne vedem noi mai încolo. -De ce? Întrebi și tu, ca omul? Te-am trădat, te-am mințit, am luat bani împrumut și nu i-am dat înapoi? Am făcut sweet love cu mama ta? -Ei, vedeți, noi suntem cu copiii. Știți voi… Ieșim în restaurante cu locuri de joacă, gălăgie, alea, alea. -Și? N-are, băi, nimic. -Lăsați,…

  • aberatii de-ale mele,  romanisme

    Dragă boule, nu mai bloca intersecția!

    Bucureștiul ăsta, așa urât cum e, n-ar fi atât de aglomerat dacă tu, bou născut din spuma mă-tii, n-ai exista. Diminețile de luni ar fi suportabile, poate chiar înnobilate cu aerul unui nou început de săptămână. Asta dacă, desigur, tu n-ai mai fi bou. Diminețile de luni au parfum de nou, de proaspăt, de entuziasm. Lunea e, pentru mine, ca un mini Revelion. De fiecare dată îmi fac o listă cu muuulte obiective de bifat, iar deseori sfârșesc prin a lăsa multe dintre ele în stand-by. Cu toate astea, eu tot iubesc diminețile de luni, cu devotamentul unei femei cu ochiul vânăt și inima mare. Odihnită din weekend, cu cafeaua…

  • fericire

    Speranța e o târfă

    Cu toții avem o imagine idilică, paradisiacă a Speranței. Cum a rămas ea, stingheră, în cutia Pandorei… Toate relele au zburat către zări îndepărtate și doar ea, amărâta de Speranță, a rămas să salveze lumea aflată în prăpastie. Dacă mă-ntrebați pe mine, Speranța e cea mai mare dintre rele. Mămuca lor. Continuarea AICI

  • din online

    Prefer cafeaua cu lapte, zahăr și scroll

    Am citit un articol, azi dimineață, în care se spunea că în timpul petrecut pe social media într-un an, am putea citi 200 de cărți.Maximul meu istoric a fost atins anul trecut: 51 de bucăți. Nu prea mă văd depășindu-l prea curând. Și nu că n-ar fi timp, pentru că o oră găsești, oricât de ocupat ai fi. Ci pentru că… Facebook. Mă trezesc lângă bărbat dis de dimineață și mergem, ca toți oamenii încercănați, să ne bem cafeaua. Care-i primul lucru pe care-l facem? Dap! Scroll! Abia după câteva minute ne scuturăm umerii și ne dăm seama că nu mai vorbim unul cu altul. Ne-nfigem ochii în ecranele dreptunghiulare…