Femeie, dă-ți voie!

Dă-ți voie să ai o voce și ea să fie auzită până în marile prăpăstii ale lumii și până în înaltele ceruri. Nu lăsa zgomotul de fundal să te reducă la tăcere. Dă scop vieții tale și urmează-l! Dacă zilele-ți sunt terne ca țărâna, caută cu mâinile goale prin glod și vei găsi diamante, dar ai mare grijă cum cauți, altfel te vei murdări de noroi. Un pic de murdărie nu strică, însă atunci când e prea multă, la fel ca un copil, s-ar putea să fie nevoie să te schimbi.

Dă-ți voie să fii vulnerabilă. Nu ești din fier. Nu-ți pune pavăza înaintea lucrurilor pe care le simți, ele te modelează. Viața fără lacrimi e ca mâncarea fără sare. E așa și-așa, dar nu simți aromele cu adevărat. Și dacă n-ai fost nicicând supărată înseamnă că niciodată n-ai greșit. Și dacă n-ai greșit niciodată înseamnă că ai pierdut toată distracția, fraiero!

Dă-ți voie să te încrezi în oameni. Da, unii te vor dezamăgi. Da, te vei simți ca ultima proastă a lumii. Cu toate astea, până în momentul ăla, în relația cu ei, tu vei trăi frumos. Ei nu. Tu vei ști că ai făcut ce simți și ce trebuie. Ei nu. Tu vei rămâne cu prietenii adevărați, cei care au trecut testul timpului și al necazurilor. Ei nu. Tu vei fi tu chiar dacă-ți iei țeapă. Ei nu.

Dă-ți voie să dezamăgești. Da, poate că n-a fost să fie job-ul la care visai. Poate că nici n-ai fi fost un doctor bun. Sau poate ai ales o cale sau oameni care s-au dovedit a fi nepotriviți pentru tine odată ajunsă acolo. Schimbă direcția! Uită-te în sinea ta și caută lucruri care te fac să tresari. Mie-mi place să-i spun testul dimineții. Dacă atunci când te trezești abia aștepți să-ți începi ziua, ești în locul destinat ție. Viața e prea scurtă să o umplem de regrete de pe acum. Avem tot timpul în paturile noastre de la azil, între două partide de șah, că de sex nici vorbă pe-atunci.

Dă-ți voie să fii ridicolă. Poartă rujul hiper roz, fă-ți părul verde, fă glume porcoase la o bere. Mereu mi-au plăcut oamenii autentici și întotdeauna am preferat înjurătura minciunii sau ipocriziei. Aproape de fiecare dată, oamenii perfecți în fața lumii au straturi cenușii printre straie. Să nu-ți pese ce cred alții, e viața ta și e scurtă rău. Într-o clipă te joci cu păpușile, în următoarea ești bunică.

Pe final, dă-ți voie să fii femeie, oricum ai fi tu. Cu rochii cloș pline de flori sau cu blugi rupți și Converși. Cu părul lung și buclat sau cu țepi albaștri. Cu o carieră înfloritoare sau cu prichindeii fericiți în brațe sau de ce nu, cu amândouă? Orice ai alege, oricine ai fi, fii credincioasă ție însăți, iar restul lumii să facă ce vrea. Iubește, muncește, dă-o în bară, încearcă din nou. Dă-ți voie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *