În istoria lumii am suferit un pic mai mult decât o facem astăzi. Știți voi: foamete, ciumă, copii morți din fragedă pruncie ș.a.m.d. Mă rog, chestii minore. Atâta ardere în iadul trecutului, atâtea zvârcoliri ale sufletelor strămoșilor noștri, atâta suferință purtată în spate ca pe o cruce din fier, totul pentru ca acum omul modern să aibă o nouă serie de griji. Ce ne apasă cel mai și cel mai tare? Fericirea!
Astăzi fericirea e ca erecția. Dacă nu o arăți înseamnă că nu o ai. Iar dacă o ai și o ții închisă în pantaloni pentru tine însuți sau o împarți doar cu doi, trei oameni, e ca și cum n-ar fi.
E musai să zâmbești ca tâmpul în selfie-uri(*a se vedea poza mea de la articolul anterior).
Nu te pozezi cu bradul, te pozezi cu epicentrul Universului, simbolul renașterii, verdele serenității sufletești.
Nu faci o fotografie banală cu cerul, te tragi în poză cu nemăsuratele posibilități pe care viața le-a așezat înaintea ta, cu speranța pentru un viitor maiestuos, cu un fir subțire din lumina Divinității.
Nu mănânci burger, ci te scufunzi în hăul hedonistic al plăcerii profunde, iar papilele-ți tremurânde fac dragoste cu starea de bine în formă pură. Practic, o călătorie întru regăsirea identității, gustului inocenței, o intensă desfătare a simțurilor îmbătate de nectarul muștarului de Tecuci.
Viața normală e pentru fraieri când simți măreție în fiecare mic sfârâitor/jumătate de avocado/bere la PET/cafea cu inimioară de lapte etc.
Ca om normal, așa, simți că nu-i în regulă ceva. De exemplu, dă vecinul cu bormașina, iar tu, în loc să meditezi la mișcarea browniană a energiei în zilele toride de vară, te enervezi ca boul. Când ți se strică mașina, în loc să simți puterea destinului care te ghidează către o altă cale în viață, noi posibilități, inițiatice poate, te duci ca prostul să o repari. Te uiți la bec și vezi un bec acolo unde alții văd flăcările eului lăuntric. În oglindă vezi un om normal, fără să știi că sunt enșpe aplicații care te fac model. Până la urmă, ce mai e oglinda în ziua de azi, când ecranul telefonului pare să spună adevărul?
Fericirea devine un soi de obligație, credit ipotecar, căsnicie din interes. O piatră de moară pe care să ți-o agăți de gleznă și s-o fluturi în newsfeed. Așadar, de vrei să intri în rândul lumii, bă, tu să fii fericit!
