Faptul că trăim într-o țară în care se consideră de cuviință ca drepturi fundamentale ale oamenilor să fie încălcate pentru ca un partid să obțină capital politic nu mă miră. Nici homofobia semenilor mei. Dar încă mă mai miră prostia și ura, cât de departe pot ajunge și cât de hidoase le sunt chipurile.
Acestea fiind scrise, nu-mi rămâne decât să mă distanțez cu eleganță și dispreț de familia tradițională, așa cum e ea în accepțiunea acestui popor din care, vreau, nu vreau, fac parte. Așadar, iată de ce nu mă simt parte din mizeria asta grețoasă:
1.Bărbatul nu mă bate. L-am luat moldovean, ca mine, cu speranța că se va da pe brazdă. Nimic, frate! Un dos de palmă, măcar, peste ochi. Curat ghinion!
2.Nu-mi bat copilul. N-a văzut și nu va vedea în toată viața ei o palmă de la mă-sa, nici măcar la fund. E traumatizant (dovedit științific) și nici n-are efect pe termen lung. Pas și aici.
3. N-am făcut casă. Încă stau în chirie și pun deoparte pentru un apartament în centru. Deci, n-o să plantez nici pomi în curte. Încă un câmp debifat.
4. Vreau să rămân la un singur copil. Am fost numită egoistă, rea, a dracului. Consider că nu am resurse de timp/răbdare pentru doi. Ne e bine așa și, până la urmă, e treaba noastră.
5. Nu sunt mamă și atât. Am un job care-mi place la nebunie și tabieturi de fată bătrână precum scrisul și cititul. Îmi iau satisfacția în viață din mai multe decât mămicenia.
6. Nu m-am sacrificat pentru copil. L-am făcut pentru că am vrut, pentru că așa am simțit. Nu s-a deformat niciun corp, nu mi-am pierdut vreo carieră impresionantă. Nu mai gârboviți umerii copiilor voștri cu poveri imaginare!
7. În casa noastră se împart îndatoririle. Eu spăl veceul, soțul aspiră, fii-mea șterge praful. Gătim împreună sau câteodată separat. În orice caz, cam rar. “Scuze” misoginilor cu zeci de concepții din anii ‘50 care încă mai cred că femeia e sclava Izaura, mai nou cu job full time, plus neglijeu sexy și arsenal BDSM după 8-10 ore de muncă, spălat/hrănit/educat/culcat copil, curățenie și gătit de una singură. Le face pe toate până nu le-o mai face deloc, Gigele!
Astea ar fi doar câteva, în linii mari. Cine poftește n-are decât să judece. Cine nu, e așteptat cu păreri, sesizări, reclamații. În concluzie, refuz să girez prin prezență un regres evident al societății, o ștampilă pusă cu ură, un pumnal în spatele semenilor mei. Ca răspuns la eventuale întrebări, dacă fii-mea ar fi lesbiană, aș iubi-o la fel de mult atât pe ea, cât și pe gagică-sa mega cool. Pups!