Browsing Category

ganduri

fericire ganduri O mămică fericită romanisme

Nu am o familie tradițională și mă mândresc cu asta

16 septembrie 2018

Faptul că trăim într-o țară în care se consideră de cuviință ca drepturi fundamentale ale oamenilor să fie încălcate pentru ca un partid să obțină capital politic nu mă miră. Nici homofobia semenilor mei. Dar încă mă mai miră prostia și ura, cât de departe pot ajunge și cât de hidoase le sunt chipurile.

Acestea fiind scrise, nu-mi rămâne decât să mă distanțez cu eleganță și dispreț de familia tradițională, așa cum e ea în accepțiunea acestui popor din care, vreau, nu vreau, fac parte. Așadar, iată de ce nu mă simt parte din mizeria asta grețoasă:

1.Bărbatul nu mă bate. L-am luat moldovean, ca mine, cu speranța că se va da pe brazdă. Nimic, frate! Un dos de palmă, măcar, peste ochi. Curat ghinion!

2.Nu-mi bat copilul. N-a văzut și nu va vedea în toată viața ei o palmă de la mă-sa, nici măcar la fund. E traumatizant (dovedit științific) și nici n-are efect pe termen lung. Pas și aici.

3. N-am făcut casă. Încă stau în chirie și pun deoparte pentru un apartament în centru. Deci, n-o să plantez nici pomi în curte. Încă un câmp debifat.

4. Vreau să rămân la un singur copil. Am fost numită egoistă, rea, a dracului. Consider că nu am resurse de timp/răbdare pentru doi. Ne e bine așa și, până la urmă, e treaba noastră.

5. Nu sunt mamă și atât. Am un job care-mi place la nebunie și tabieturi de fată bătrână precum scrisul și cititul. Îmi iau satisfacția în viață din mai multe decât mămicenia.

6. Nu m-am sacrificat pentru copil. L-am făcut pentru că am vrut, pentru că așa am simțit. Nu s-a deformat niciun corp, nu mi-am pierdut vreo carieră impresionantă. Nu mai gârboviți umerii copiilor voștri cu poveri imaginare!

7. În casa noastră se împart îndatoririle. Eu spăl veceul, soțul aspiră, fii-mea șterge praful. Gătim împreună sau câteodată separat. În orice caz, cam rar. “Scuze” misoginilor cu zeci de concepții din anii ‘50 care încă mai cred că femeia e sclava Izaura, mai nou cu job full time, plus neglijeu sexy și arsenal BDSM după 8-10 ore de muncă, spălat/hrănit/educat/culcat copil, curățenie și gătit de una singură. Le face pe toate până nu le-o mai face deloc, Gigele!

Astea ar fi doar câteva, în linii mari. Cine poftește n-are decât să judece. Cine nu, e așteptat cu păreri, sesizări, reclamații. În concluzie, refuz să girez prin prezență un regres evident al societății, o ștampilă pusă cu ură, un pumnal în spatele semenilor mei. Ca răspuns la eventuale întrebări, dacă fii-mea ar fi lesbiană, aș iubi-o la fel de mult atât pe ea, cât și pe gagică-sa mega cool. Pups!

ganduri romanisme

O zi din viața lui Matei, copil de parazit social

De fiecare dată când legea tinde să fie abuzivă, când avem proteste, când ne cresc prețurile, când găsim gunoaie aruncate pe stradă, ne îndreptăm cu furie spre ceea ce numim, plini de elitism, paraziți sociali. Ei sunt de vină, fără îndoială, pentru toate relele…

23 iulie 2018
ganduri

Cine-au vrut ai tăi să fii și cine ești de fapt?

Mama și tata m-au vrut doctor. Ideea lor despre viața mea presupus îndestulată era ca eu să am un post bunicel într-un spital, din provincie cel mai probabil, să fac vechime, apoi să ies la pensie și să mor. N-a contat că marea mea…

8 ianuarie 2018
ganduri

Mitul spărgătoarei de case

Cu toții avem mici plăceri vinovate. A mea e intrarea în grupurile de mămici. Asemeni heroinei, plăcere și durere. Așa-s eu, masochistă. O dată la câteva luni, inevitabil apare o doamnă părăsită de soț pentru o jună de obicei mai tânără. Să te ții!…

27 noiembrie 2017
fericire ganduri

Demonizarea bărbatului sau feminismul prost înțeles

Dintotdeauna am fost de părere că o femeie trebuie să fie, în primul rând, independentă. Financiar, emoțional și în toate felurile existente. Cu o stimă de sine crescută, împăcată cu tine însăți fiind, altfel înfrunți lumea și viața de zi cu zi. Nu e…

6 noiembrie 2017
ganduri

Bătrâni cu demnitate

Îmi place la nebunie să mă așez pe o bancă oarecare și să observ oamenii. Deseori sunt fix dubioasa aia care nu stă cu ochii în telefon sau tabletă, ci privește spre lumea reală. Îmi place să-mi imaginez cum fiecare om care trece prin…

10 iulie 2017
ganduri

Când și cum am ajuns noi, femeile, niște bocitoare penibile?

Scrollez pe Facebook și nu-mi vine să cred. Cele mai accesate pagini de către neamul nostru muieresc sunt niște mocirle de platitudini, dejecții presărate cu neologisme siropoaso-grețoase, mlaștini putregânde pline de minciuni și vrăjeală de Obor. Toate spun același lucru: ești senzațională, fabuloasă, mirobolantă.…

7 iunie 2017
ganduri

Scheletron, mai îngrașă-te și tu!

Știu bine că, dacă luăm în considerare tiparele feminine din ziua de astăzi, nimeni nu crede că și oamenii slabi pot fi complexați. Eu vă spun că da. Am trăit asta, am trecut prin asta acum mai bine de 20 de ani, când a…

27 februarie 2017