Browsing Category

ganduri

ganduri

Tată, aș vrea să știi că la înmormântarea ta am râs.

26 septembrie 2021

Nu ți-am șters numărul din telefon. S-o fac ar însemna că e adevărat. Moartea, așa hidoasă cum e, are un sublim pe care nu îl poți nega. E punctul terminus. Fără nuanțe, interpretări, posibilități, speranțe. Vine și atât.

Tată, aș vrea să știi că la înmormântarea ta am râs. Am vrut să-ți aduc lăutari, să bem un ultim șpriț împreună, să cântăm amândoi. Tu cu tupeu și îndârjire pe notele înalte, eu bâjbâind în umbra ta, mereu împresurată de ezitarea de a fi prea departe de puterea vocii tale. Neamurile mi-au spus că ar fi fost urât, rușinos, dizgrațios. Eu sunt sigură că ți-ar fi plăcut.

Dar am râs, tată, să știi. Am râs alături de frate-miu când ne aduceam aminte de sarcasmul tău usturător, de glumele tale pline de înțeles și savoare, de șuturile în cur pe care ni le-ai dat și care ne-au silit să fim un pic mai zdraveni, mai drepți.

Am râs alături de prietenii tăi de o viață la auzul zecilor de povești din tinerețe, pline de petreceri, voie bună, foșnet de pădure și clinchet de pahare. Am râs zgomotos, așa cum ai trăit tu. Intens, fără scuze, fără ezitări, fără cale de mijloc. Nu ți-a plăcut focul mocnit, ci ardoarea care te pârjolește. 

Tată, acum zilele mele nu-s foarte diferite. Totul e aproape la fel ca înainte, cu excepția unor mici momente. Clipe care par de o veșnicie, clipe în care te văd aievea în fața ochilor, cu zâmbetul tău cald, de copil. Zâmbetul omului aflat la finalul unei boli crunte, care te-a făcut din ce în ce mai mic. Și, până la urmă, dacă vreau să te văd, e nevoie doar să mă uit în oglindă. Atunci parcă apari tu, cel întotdeauna pus pe glume, pe cântat, pe poezie. 

Am râs de dorul și de dragul tău.

ganduri romanisme

O zi din viața lui Matei, copil de parazit social

De fiecare dată când legea tinde să fie abuzivă, când avem proteste, când ne cresc prețurile, când găsim gunoaie aruncate pe stradă, ne îndreptăm cu furie spre ceea ce numim, plini de elitism, paraziți sociali. Ei sunt de vină, fără îndoială, pentru toate relele…

23 iulie 2018
ganduri

Cine-au vrut ai tăi să fii și cine ești de fapt?

Mama și tata m-au vrut doctor. Ideea lor despre viața mea presupus îndestulată era ca eu să am un post bunicel într-un spital, din provincie cel mai probabil, să fac vechime, apoi să ies la pensie și să mor. N-a contat că marea mea…

8 ianuarie 2018
ganduri

Mitul spărgătoarei de case

Cu toții avem mici plăceri vinovate. A mea e intrarea în grupurile de mămici. Asemeni heroinei, plăcere și durere. Așa-s eu, masochistă. O dată la câteva luni, inevitabil apare o doamnă părăsită de soț pentru o jună de obicei mai tânără. Să te ții!…

27 noiembrie 2017
fericire ganduri

Demonizarea bărbatului sau feminismul prost înțeles

Dintotdeauna am fost de părere că o femeie trebuie să fie, în primul rând, independentă. Financiar, emoțional și în toate felurile existente. Cu o stimă de sine crescută, împăcată cu tine însăți fiind, altfel înfrunți lumea și viața de zi cu zi. Nu e…

6 noiembrie 2017
ganduri

Bătrâni cu demnitate

Îmi place la nebunie să mă așez pe o bancă oarecare și să observ oamenii. Deseori sunt fix dubioasa aia care nu stă cu ochii în telefon sau tabletă, ci privește spre lumea reală. Îmi place să-mi imaginez cum fiecare om care trece prin…

10 iulie 2017
ganduri

Când și cum am ajuns noi, femeile, niște bocitoare penibile?

Scrollez pe Facebook și nu-mi vine să cred. Cele mai accesate pagini de către neamul nostru muieresc sunt niște mocirle de platitudini, dejecții presărate cu neologisme siropoaso-grețoase, mlaștini putregânde pline de minciuni și vrăjeală de Obor. Toate spun același lucru: ești senzațională, fabuloasă, mirobolantă.…

7 iunie 2017
ganduri

Scheletron, mai îngrașă-te și tu!

Știu bine că, dacă luăm în considerare tiparele feminine din ziua de astăzi, nimeni nu crede că și oamenii slabi pot fi complexați. Eu vă spun că da. Am trăit asta, am trecut prin asta acum mai bine de 20 de ani, când a…

27 februarie 2017