Uneori mă întreabă prietenii dacă am să le recomand povești frumoase, de dragoste sau prietenie, desfășurate într-un cadru idilic, la margine de insulă eventual. Știu prea puține. Specialitatea mea sunt cărțile triste, deprimante, care sapă în spiritul uman până în străfunduri și răscolesc tot ce găsesc pe acolo. Așadar, dacă vă place un pumnal metaforic în vintre din când în când, lista asta e pentru voi.
O viață măruntă – Hanya Yanagihara
Pe scurt, e o bucată din viața a patru prieteni, care trec împreună prin provocări personale și profesionale, dezamăgiri, trădări, în drumul lor către maturizare. Jude e în centrul lor, un suflet plăpând, care pare să poarte pe umeri greutatea întregii lumi, cu o copilărie care, pentru unii cititori poate să pară neverosimilă. Întunecată asemeni unui hău fără capăt. Rareori plâng, iar asta e una dintre puținele cărți care a reușit să mă aducă în punctul ăsta. De o tristețe și o frumusețe de nedescris. Am plâns pentru că povestea lui Jude e povestea multor copii care trec prin iad înainte să treacă prin pubertate, povestea răului din oameni, rău care se extinde ca o ciumă de nestăvilit. Despre cum poți să trăiești fără a fi viu.
Alegerea Sofiei – William Styron
Am citit numeroase povești despre Holocaust. Simplist scrise, adevărate capodopere, documentare, mărturii ale supraviețuitorilor, de toate. Nimic nu m-a impresionat atât de mult cum a făcut-o Alegerea Sofiei. Povestea se desfășoară în New York-ul anilor 40, când Stingo o cunoaște pe Sofia, o supraviețuitoare din Auschwitz. Sofia se află într-o relație toxică cu Nathan. Pe măsură ce se desfășoară acțiunea, vedem frânturi din viața trecută a Sofiei și intuim de ce urmează căi poate de neînțeles pentru ceilalți. Povestea este foarte bine scrisă, sfâșietoare și greu de uitat. Iar alegerea în sine? Vă sfătuiesc din inimă să nu căutați răspunsul înainte să citiți, ar strica mult din efortul autorului de a construi personaje complexe și imposibil de uitat.
Rugăciune pentru Cernobîl – Svetlana Aleksievici
M-am născut prematur la câteva săptămâni după dezastru. Țin minte că toată copilăria am luat pastile de iod și, de fiecare dată când întrebam de ce, Cernobîl era singurul răspuns. Scurt, fără alte explicații. Am cumpărat cartea asta, ca mulți alții, după ce am văzut filmul. Diferența e că, în carte, citești îndeaproape mărturiile celor pentru care viața n-a mai fost niciodată la fel. Pagină după pagină, te chircești din ce în ce mai mult de neputință, indignare și devii din ce în ce mai uimit cum, lăsate să zburde libere, minciunile pot distruge o lume întreagă.
Nu am avut putere să mă duc în ziua aceea la spital. Iar după aceea a fost prea târziu. Olenka avea o soră mai mică. Ea s-a trezit într-o dimineață și a spus: Mămică, am visat că au venit doi îngeri și au luat-o pe Olenka noastră. Ei au spus că o să-i fie bine acolo. N-o s-o mai doară nimic.
Copilăria- Maxim Gorki
Nu se putea fără ruși în lista asta, maeștrii explorării tumultului sufletesc. Totuși, Gorki are un loc special în listă, deși nu este printre rușii mei preferați. Povestea lui Alioșa este povestea atâtor copii crescuți în familii disfuncționale, cu episoade fie de o violență extremă, fie de neglijare totală. E despre cum viața și moartea se întrepătrund și parcă, paradoxal, viața e partea întunecată a acestui duo. Unii dintre noi se vor regăsi poate pe alocuri, căci moda anilor 90 era bătutul copiilor în moduri cât mai ingenioase. Nu sună prea plăcut, dar adevărul n-a fost nicicând vreo Miss Univers.
Nu-i nicio deșteptăciune să mori, totu-i să știi să trăiești.
Arsă de vie – Souad
O poveste pe cât de sfâșietoare, pe atât de contestată de sceptici ca fiind reală. Imaginează-ți că ești femeie și te naști în Cisiordania. Încă de la naștere, înveți să fii supusă bărbaților din amărâta-ți viață. Valorezi mai puțin decât vitele din ogradă. Nu e loc de alegeri, nici de suspine. E un dat. La un moment dat de îndrăgostești de un băiat și visezi la o poveste de dragoste sau poate la o dulce scăpare din existența cenușie de acasă. Doar ca să constați peste timp că a fost un salt în gol. Pentru că Souad rămâne însărcinată, este dezonorată de familie și pedepsită crunt, în moduri de neimaginat. Nu vă spun prea multe despre final, ci doar că oamenii care ajută dezinteresat oameni au un loc aparte în lume, deși nu li se fac statui sau li se scriu cărți drept laudă. Scriitura în sine nu e fantastică, însă povestea e un mare avertisment pentru orice femeie din oricare colț al lumii.
