Ce poate face un locuitor al Capitalei într-un weekend călduros? Să plece la mare sau la munte. Dar dacă bugetul e strâmtorat sau timpul limitat, există soluții ajutătoare. Comana e una dintre ele.
Doar 40 de kilometri despart Bucureștiul încins de Rezervația Naturală. Drumul e bun până la intrarea în localitate. De acolo, îți aduci aminte că totuși ești în România și că aproape toate lucrurile rămase în sarcina autorităților sunt făcute prost. Impresia rămâne și când ajungi în rezervație și găsești gunoaie neridicate de săptămâni întregi, cărări și podețe neîngrijite, obiective turistice nesemnalizate. Nu-i bai, te consolezi cu mirosul de mici al vizitatorilor veniți la grătar în mijlocul pădurii. Căci, nu-i așa, picnicul e pentru săraci. Îl mai invoci puțin pe Țepeș, care și-a dat duhul tot prin zonă, dar nu de la mici, ci de la alt hobby al românilor, dușmanii.
Partea bună e că natura s-a ocupat acolo unde omul nu a vrut sau n-a putut. Oameni buni, avem o răcoare acolo și un verde crud, că nu-ți mai vine să pleci acasă. Când te saturi de plimbarea prin rezervație, te poți opri în Parcul de Aventură Comana, unde ai la dispoziție zeci de activități cu care să-ți ocupi vremea: tiroliană, escaladă, plimbări cu trenulețul, terasă la margine de lac, tir cu arcul, plimbări cu motodeltaplanul.
După atâtea plimbări ni s-a făcut și foame. Am zis să încercăm ceva diferit de restul lumii care se îndopa la Casa Comana(despre care am citit că are servicii proaste) și am oprit la Taverna Casa cu Tei. Tavernă pentru că pe fundal ai muzică grecească. Aici se opresc influențele elene. Meniul mic, pe o pagină A4. Semn bun, am zis eu. Am luat cam singurele preparate de acolo. Mici, piept de pui și ceafă. Prețuri cam mari pentru câteva mese în curte și lipsa bonului fiscal. 14-15 lei ciorba, 8 lei berea(la 330 ml), 7 lei cartofii prăjiți(de soi congelat), 16-sau 17 lei pieptul de pui. Mă rog, nu ne-a băgat nimeni nimic pe gât. Poate doar o ciorbă de legume din partea casei pentru copil, pe care pitica n-a vrut-o. La ciorbă au adus și pâine, pe care de asemenea, n-a mâncat-o sau cerut-o nimeni. Cu toate astea, la final era pe notă. 4 lei chiar(pesemne că asta au învățat de la greci, doar că au uitat untul). Ceafa nefăcută, roșie la mijloc, dar consortul nu e pretențios și a mâncat liniștit. Mă rog, ideea e că nu vă recomand.
După masă, am zis să îngurgităm și ceva tradiții, așadar am purces către Moara de Hârtie. Prima dată n-a fost cu noroc, căci se deschidea după 12.00. A doua oară nici atât, pentru că nu era nimeni pe acolo. Spuneți-mi chitroasă sau cum vreți, dar să plătești 15 lei intrare pentru a striga la poartă pe cineva și pentru a vedea o curte fără pic de floare sau copac, mi se pare incorect. La fel de incorect mi se pare să susții că dorești promovarea tradițiilor, dar să ceri taxă de intrare. Fără îndoială că am fi plecat cu suveniruri de acolo, dar într-o curte goală nu prea-ți vine să intri și să dai și bani pentru asta. Plus că părea în lucru. Poate pur și simplu n-am prins momentul potrivit.
Și-am încălecat pe-o șa nemțească și ne-am dus spre casă. Impresie generală? Comana e o Românie mai mică, de fapt. Pe scurt: peisaje superbe, cadru natural impresionant, natură în stare pură, maculate de om și micimea lui.