Astăzi am comandat o pizza. Nu a fost prima mea comandă la firma respectivă, ci a cincea. Ba mai mult, am avut şi o colaborare profesională cu ei. De curând au schimbat managerul. Având în vedere că până acum am avut parte de pizza…
Hai să vă spun ce am făcut ieri. Mă plimbam alene pe la Unirii, cu doi covrigi proaspeţi cu mac în mână. Cum ronţăiam eu mai mult de foame decât de poftă, mă fluieră doi moşnegi. “Fata, fata, îmi dai şi mie să gust…
Ştiţi bine că ador să gătesc şi că am şi demarat la un moment dat un proiect culinar, abandonat ca de obicei din lene şi dintr-o reală problemă de a prioritiza lucrurile. (Nu, Spartacus şi Californication n-ar fi trebuit să aibă prioritate). Băi, una…
Cred că am descoperit un nou secret al vieţii veşnice: acceptarea faptului că oamenii rămân la fel, indiferent ce obstacole le ies în cale sau ce oameni întânesc. Da, poate îţi zâmbesc sincer într-o dimineaţă însorită, făcându-ţi zeci de promisiuni că vor fi altfel,…
Cei mai puţin înzestraţi din punct de vedere intelectual încep să mă distreze din ce în ce mai tare. Nu de alta, dar dacă m-aş enerva, aş fi încă un blogger veşnic frustrat de gay, femei emancipate, oameni credincioşi şi alte astfel de nemulţumiri…
Vreţi să ştiţi care este, pentru mine, cel mai dulce moment al săptămânii? Dimineaţa de sâmbătă, când pot dormi oricât de mult îmi doresc, mai ales pentru că, mai nou, am draperii în dormitor. Trebuie să mărturisesc, sunt cea mai bună invenţie a secolului…
Când mergeam eu cu trenul spre a-mi împlini misiunea de student la a doua facultate şi mă uitam plictisită pe geam, m-a pălit o nedumerire de neignorat. Cum o fi viaţa oamenilor din satele mici, care au venituri mici şi locuiesc în acele case…
Vorbeam în seara asta la telefon cu o prietenă dragă. Şi brusc ne-am trezit discutând despre reţete şi gătitul checului. “Auzi, tu cum faci să iasă pufos?”. Şi mi-am amintit din nou de nenorocitul ăla de fir alb. E o prietenă cu care împart…
Mai jos aveţi o scurtă întâmplare reală, care a avut loc azi. Mi-e şi greu să-mi dau cu părerea, indignarea e peste cotele admisibile, mizeria în care ne scăldăm e prea multă, prea neagră. Soţul meu mergea alene în maşină, dinspre Moreni spre Bucureşti.…
N-o să fiu precum alţi părerişti şi o să mă includ de la bun început în categoria românilor, că deh, asta sunt. Şi nu-mi pare deloc rău pentru că noi chiar suntem oameni ieşiţi din comun. Dacă am fi ca nemţii, eu una aş…