La cât de rar am scris aici în ultima perioadă se poate spune că blogul ăsta e mic, negru și respiră greu. Ce-i drept, e nițel negru pe fundal. Când scriam pentru prima dată pe blog în 2007, erau tare puține pagini de acest fel online, însă prin 2009 a fost o explozie de bloguri, multe dintre ele bune de tot. Unde oare au dispărut?
Amărăciunea care mă cuprinde nu e dată de oamenii care s-au lăsat de scris, probabil au avut lucruri mai importante de făcut sau poate își aștern literele cu măiestrie în alte colțuri de pagini electronice sau din familiara hârtie. Tristețea e dată din a urmări oameni care încă mai scriu, oameni care știau cândva să-ți schimbe ziua printr-o scurtă postare de doar 300 de caractere. Oameni pe care îi citeam pe nerăsuflate cu buza de sus înmuiată în cafea și cu prima țigară aprinsă în grabă.
Da, am fost o avidă cititoare de bloguri, am rămas asemeni unui căutător de aur, scotocind zilnic printre advertoriale care încep precum postările de odinioară, dar sfârșesc acru în miros de pizza cu livrare la domiciliu, papuci ieftini de de plajă sau blugi purtați prea des. Manifestările de revoltă la adresa unei societăți disfuncționale, pe care fie le combăteam, fie le aprobam întrutotul, au devenit acum supărări pe PR-ul neatent sau dimpotrivă, prea stresant sau poate pe agenția care a întârziat cu plata.
Știu, cu toții trebuie să trăim, dar dacă deschizi frigiderul și nimic nu-ți face poftă sfârșești prin a-l închide la loc și a-ți potoli foamea în altă parte. Iar cu pișcoturi merge doar pe termen scurt, nu țin deloc de foame. Așadar, aștept recomandări de bloguri savuroase precum o friptură suculentă de vită. Noi, vechi, nici nu mai contează.
4 Comments
Yup, same case here. Adica sunt mai multe coincidente: m-am apucat de scris prin 2007, m-am lasat de scris anul trecut [ce-i drept din niste motive mai obscure decat plictiseala] si nu-mi mai place ce citesc pe bloguri de vreo 2 ani. In plus ma simt ca un elefant batran, avand in vedere ca mai toate blogurile pe care le citeam prin 2006-2008 au murit sau s-au transformat.
Si nu, n-am recomandari. 🙂
Mă bucur că măcar nu-s singura care gândește așa. Amuzantă mi se pare și luarea în derâdere a presei, a jurnaliștilor, cand senzaționalismul și scrisul pe semințe sunt mai mult decât evidente și în blogosferă.
Am renunţat şi eu să citesc n! bloguri din aceleaşi considerente. Am rămas cu o listă foarte scurtă de bloguri în care se postează între rar spre deloc.
Recomand:
– bloodie.ro – se postează relativ frecvent
– subsemnata.blogspot.com – rar, dar bine
– fascination-street.ro – tot rar, dar amuzant
– miss-adia.ro – mort, dar cu multe poveşti din categoria „de citit”
Şi acum observ că ţi-am recomandat doar bloguri feminine. Poftim şi unul masculin, care postează când îl lasă nevasta:
– aiurea.eu ( deşi e posibil ca pe ăsta să-l citeşti deja).
Frumos acest editorial, sunt fericit ca l-am descoperit si citit. Felicitari pentru problema aparte ce compune trebuinta de interes.