Privesc cu un uşor amuzament pseudo-revoluţia din stradă; asta pentru că începe să semene din ce în ce mai mult cu un circ plin de clovni, şerpi veninoşi, iluzii nu doar vizuale, animatoare mânjite şi falşi magicieni. Iată cum ar fi fost viaţa mea acum dacă rămâneam în Focşani.
Aş fi avut, ca orice român neaoş, casa şi maşina mea. M-aş fi văitat constant de micimea salariului şi de imposibilitatea de a avea mai mult, de a evolua profesional. Aş fi pompat şi mai mult într-o firmă şi în nişte indivizi care nu caută decât să bea în loc să lucreze. Totul pentru nişte clienţi care au pretenţia ca tu să lucrezi în minus. El cu vila de trei etaje, tu rămâi cu munca şi cu buzunarele goale.
Am visat să am un apartament perfect, pe gustul meu, am investit, am făcut eforturi, iar după o lună l-am părăsit. Nu se mai putea. Nu puteam trăi din admirat pereţii şi din a contempla fantasticul si totodata perfidul sentiment de a avea. Şi am făcut o schimbare, renunţând la comoditate şi la siguranţă. O siguranţă ca un fel de ciorbă reîncălzită, puţin acră dar care merge când n-ai chef să mai mergi la magazin.
Eu am mers la magazinul ăla. Nu am de toate, dar mă împlinesc mult mai mult realizările proprii, oamenii excepţionali pe care îi cunosc, noutatea fiecărei zile şi teama plăcută de viitor. Teamă care mă ţine în priză, mă motivează şi face din mine un om mai mare. Am invatat sa ma uit cu admiratie la cei mai buni decat mine si sa continui sa cresc.
Eu am fost la magazin, am luat de toate, am pus ochii pe produse mai bune, pe care ştiu că doar cu efort le voi avea. Cui îi place ciorba reîncălzită sau şi mai bine, aia de pomană, spor la urlat! Magazinul e la doi paşi. Te duci sau plângi de foame?
2 Comments
si bunica-ta?
Bunica mea nu se multumeste doar cu pensia, ci vinde si cascaval si cateodata mai inchiriaza cateva camere celor care vor sa viziteze raposata statiune Soveja. Mancarea vine de la animale si din pamant. O viata simpla si frumoasa, dar deloc usoara.