Fără categorie

Ai fi dispus sa o iei de la capat?

27 octombrie 2009

Cati dintre noi am avea puterea si curajul sa ne dezlipim de viata cu care ne-am obisnuit deja? De familie, prieteni si locul caldut in care ne complacem. De o buna perioada de timp simt nevoia unei schimbari majore, a unui proiect care sa ma motiveze, a unei initiative care sa-mi dea fiorii si emotia unui nou inceput. Mereu am visat sa am afacerea mea in sectorul de turism si servicii, dar pentru asta mi-ar trebui o suma de bani pe care nu stiu cand as putea sa o adun. Tot ce stiu este ca niciodata nu ma voi opri din „incercat”. Cred ca, de fapt, totul porneste de la frustrarile clientului nemultumit. De la lipsa zambetului de pe chipul chelnerilor, mancarea rece, plina de ulei sau preturile astronomice in raport cu dimensiunea si calitatea portiilor. La asta adaugam tarifele de milioane pentru niste camere babacite de hotel si avem imaginea mucegaita a turismului romanesc. Dar poti face ceva, atat timp cat singurele aspecte care raman in responsabilitatea statului, spre exemplu drumurile, sunt lasate in voia sortii? De cand eram copil, visam la ceva mai mult pentru mine, aveam idealuri, teluri si planuri elaborate in acest sens. Credeam intr-o lume in care dorintele nu sunt imposibil de indeplinit. Sunt convinsa ca ochii in care licarea speranta candva m-ar privi acum cu deznadejde si mi-ar spune printre gene: „Am vrut mai mult pentru tine”.

You Might Also Like

5 Comments

  • Reply Cristina 27 octombrie 2009 at 18:03

    Pesimt aici melancolia de toamna… de fapt, fiecare dintre noi e mai mult sau mai putin multumit sau nemultumit. Depinde de caz. E normal sa-ti doresti mai mult. E normal sa vrei mai mult de la viata. Avem nevoie de mici schimbari din cand in cand, chiar daca ajungi sa iti muti mobila. Mama mereu muta cate ceva spunand ca de fiecare data vrea sa intre intr-o casa diferita. Se spune asa:" Surpinde-te in fiecare zi cu ceva nou:o zi fara surprize e o zi pierduta."
    Sigur vei reusi in ceea ce ti-ai propus, daca ti-ai propus. Daca nu, ne bucuram ca iti impartasesti gandurile cu noi.
    Raspunsul la intrebarea ta e: depinde. Depinde de starea mea. Am momente in care simt ca pot face orice, dar mai am si momente cand prefer sa scriu poezie si sa lenevesc in pat. Nu cred ca as lua totul de la capat. Nu am puterea de a ma dezlipi atat de abrupt. Depinde de moment si de situatie.O sa vina si momentul asta…Cat de curand- si presimt ca voi lua o gura de aer si o portie de plans…

  • Reply iulia 27 octombrie 2009 at 18:28

    @Cristina- Exact la fel sunt si eu, doar ca mi-e foarte, foarte teama sa-mi parasesc zona de confort. Din pacate, am avut multe de pierdut din aceasta cauza. Cand o sa vina momentul tau, incearca sa uiti de plans, pentru ca din moment ce nu esti multumita acum, ziua de maine sigur nu poate fi altfel decat luminoasa!

  • Reply Cristina 28 octombrie 2009 at 16:38

    Ei…ce ganduri oprimiste si frumoase…Si totusi…atatea dezmagiri printre…

  • Reply 22minutes 29 octombrie 2009 at 7:54

    Ai zis ceva la inceput….iar eu voi continua asa.Eu as renunta la tot ptr idealurile mele, indiferent de consecinte sau de intelesul acestor lucruri.Poate ca sufar de prea mult egoism dar daca visul meu este sa devin fluture, atunci fluture devin. Ciudat, multa lume nu are curaj sa faca ceea ce isi doreste din cauza familiei, prietenilor, etc si raman mereu cu regretul ca nu au facut ce si-au propus odata…

  • Reply iulia 29 octombrie 2009 at 7:56

    @22 minutes- Am regretat deseori ca stau sa cantaresc prea mult lucrurile, cred ca si la batranete voi fi umbrita de latura asta "mediatoare" a caracterului meu. Dar un lucru e cert acum, bani sa fac ce imi doresc chiar nu am!

  • Leave a Reply