Am mai bine de un an de când lucrez, printre altele, în vânzări. E o meserie fabuloasă, cunoşti tot timpul oameni noi, afli sute de informaţii din toate tipurile de business. Îmi pare cumva rău că nu mai am acele zile pline de întâlniri, de adrenalină, mi-e dor de goana după contracte şi împlinirea ţelului final, colaborarea. După cum vă pot spune toţi oamenii din vânzări, partea cea mai grea este obţinerea încrederii clientului. Hai să las teoria chibritului deoparte şi să vă spun două poveşti cu agenţi de vânzări:
Cazul Eurocor: Un tip mi-a luat, naiba ştie de unde, numărul de telefon şi m-a sunat să-mi spună de mega oferta pentru cursurile lor. Am zis să aleg germană, că am cam uitat-o. Mă sună o dată, i-am zis cam ce aş vrea şi rămâne să revină în câteva zile. Mă sună iar şi îl întreb, ca omu’, câte pagini are acel material pe care eu plătesc cam 50 de lei bilunar parcă. Nu ştia. Deşi îi spusesem ce materie mă interesează. A revenit şi mi-a explicat că are 50 de pagini şi că de fapt e un fel de caiet. Nici n-am apucat să spun “Hmmm”, că a băgat tehnicile expirate şi împuţite de închidere: “E ultima zi în care mai puteţi profita de ofertă. Reducere de 50% la taxa de înscriere de 40 de lei! Luni e deja prea târziu”. Cursul costa în total 12 milioane!! Şi încă un detaliu: nu puteai întrerupe dacă nu îţi plăcea fără plata unei alte taxe. Şi problema lui era că pierd reducerea de 20 de lei. Mizerii româneşti de ţepuit retardaţi…
Cazul imobiliar: Încă mai caut, din când în când şi fără grabă, să mă mut la două camere, planul cu terenul şi casa fiind amânat din lipsă acută de fonduri. Mă sună o tipă, Irina. Foarte ok, prietenoasă, documentată, deloc stresantă, mi-a plăcut la nebunie. Din păcate, la întâlnire a venit un Gică. La fel, dă-i cu stresu’! Că se dă mâine, că hai să semnăm. Proprietarul voia doar o lună garanţie, Gică îi dădea cu 2 luni. Nici noi, nici proprietarul nu eram hotărâţi. Gică: ”Păi, ce mai aşteptăm? Domnii par decişi, dumneavostră la fel, am aici contractul”. Evident că nu s-a semnat nimic.
Dragi manageri de vânzări, nu angajaţi aşa ceva niciodată în viaţa voastră! Nici moluşte mute şi bătute în tentaculă, dar nici mizerii de genul ăsta pentru care vânzarea e un fel de ejaculare precoce. E imaginea voastră în joc!
5 Comments
Minţi des?
Şi cum te simţi?
Cred că ar trebui să-mi schimb paradigma.
Pot să te iau consilier?
🙂
Da, apropo cu ce-ţi întreţii privirea aia aşa frumoasă…că mă gândesc şi aici la un consilier. Te bagi?
:))
Şi legătura cu articolul e…
Cum să nu poți să întrerupi cursul de la eurocor? Și eu am luat de la ei germana, și l-am întrerupt. Adică nu le-am mai dat banii; m-au amenințat cu avocați, judecăți și asta a fost tot. Acum îmi trimit iar oferte 🙂
Cât despre agenți, …
Acum o vreme, mă ocupam și de recrutarea agenților de vânzări pentru o firmă. Una din întrebările pe care le adresam era: „Să presupunem că ești cu un client și acesta îți adresează o întrebare despre un produs, întrebare la care nu știi ce să-i răspunzi. Ce faci?”
Nici nu-ți imaginezi câți mi-au răspuns cu „Dau un răspuns evaziv, și mă documentez și le zic detaliile pe urmă” sau „dacă m-a întrebat înseamnă că nu știe, și pot să-i spun orice”. Unul era chiar foarte hotărât: „niciodată să nu spui clientului că nu știi ceva”. Dacă și ăia cu care te-ai întâlnit erau din categoria ăstora… 🙂
@ex-silentio- Oricum nu prea aveam de gand sa ma bag, avand in vedere ca era mai scump decat un curs la un institut cu profesor „pe viu” :)) M-a enervat faptul ca daca nu intrebam, nu-mi spunea nimeni nici de costuri si nici ca nu pot sa-l intrerup dupa un singur modul.
Asta cu „pot sa-i spun orice” e cea mai tare :))) Luarea clientului de prost e cea mai paguboasa strategie. Poate merge pe moment, dar cred ca interesul tuturor e colaborarea pe termen lung. Eh, ce sa ceri?
[…] Iulia Nicolaie ne arata tipul de vanzator ce trebuie evitat. Atat de angajatori, cat si de cumparatori. Cum ii […]