Marele coșmar al oricărui părinte e clipa în care se simte nevoit să spună: Hai cu copilul la urgențe. Un astfel de moment am avut acum aproape doi ani, la câteva zile după botezul fiicei mele. Respira atât de alert, încât mersul la urgențe într-o seară de duminică a fost singura soluție posibilă. Și cum auzisem peste tot de aglomerația de la Grigore Alexandrescu, am decis să mergem la privat. Medlife mai precis.
Ne-am înhămat cu speranță, temeri și banii de rigoare și am parcat în fața spitalului. Holul de așteptare aproape gol, am intrat în maxim 10 minute după efectuarea plății de 180 de lei pentru consultație. Înăuntru o doamnă doctor pe la vreo 40 de ani. Am respirat ușurată, am zis că-s pe mâini bune.
A dezbrăcat bebelușul de doar două luni și auzindu-i repirația alertă, în loc să vină cu soluții în urma temeinicei pregătiri în domeniu medical, ne-a întâmpinat cu tremurături ale mîinilor și transpirație rece pe frunte. Vă redau întocmai dialogul, conversație pe care n-am reușit s-o uit până astăzi:
-Ăăăăăă, păi nu e bine. Nu e bine deloc.
Noi, trecuți prin zece feluri de emoții, toate negre, am îndrăznit să îngăimăm un „Ce” gâtuit și-apoi ne-am cufundat în tăcere.
-Hai să-i luăm saturația de oxigen, zise ea cu glas tremurând.
Vă rog să mă credeți că nu exagerez cu nimic când vă spun că n-a reușit să monteze aparatul pe degetul copilului, așa de tare îi tremurau mâinile. A chemat asistenta, care s-a descurcat exemplar.
Mai apoi, consternați, am întrebat ce avem de făcut și cât costă “cazarea”. Ni s-a spus, printre altele, că prima investigație ar fi radiografia pulmonară, da’ ei n-au aparat. Eh, la auzul acestei grozave mărturii, ne-am strâns catrafusele, am îmbrăcat plodul care respira la fel de alert și am plecat, muuult mai speriați și mai panicați decât ajunsesem, la Grigore Alexandrescu.
Aici în 30 de minute aveam radiografia făcută, internarea gata și diagnosticul de laringită acută. Cu mare bucurie am aflat că s-a renovat secția de primiri urgențe, o măsură absolut necesară. Mai sunt însă multe de făcut. Camerele soioase, mame care dorm pe scaune, căzi de baie ruginite pentru copii, cearșafuri murdare, paturi scoase direct din horrorul Hostel.
Cu toate astea, prefer oricând un copil sănătos dormind într-un pat scorojit, reflexiei unui copil bolnav și speriat într-o oglindă în stil baroc, de 2000 de euro. Alegeți cu înțelepciune.
Poate a fost doar ghinion, dar soiul ăsta de ghinion costă mai mult decât greșeala unui funcționar, mai mult decât o hârtie printată strâmb. Te poate costa viața.
2 Comments
Da” di ce nu mai comentează nimeni la spectaculoasele tale panseuri?
Noroc c-ai venit tu, m-ai scos din foamete :))