Ce înseamnă acasă pentru tine?
Pentru mine, acasă nu e un loc. E miros de orez cu lapte și scorțișoară, e un cântec de cocoș la 6 dimineața, e chipul bunicii care se răstește Scoală, fa, putoare! la câteva minute după cocoș. Da, mamaia e o splendoare. Tataia îi zice suav Otravă și mi se pare absolut adorabil.
De fiecare dată când ne luăm la revedere, o bucățică rămâne acolo, pe banca de la poartă. Acolo îmi sunt rădăcinile, în oamenii mei dragi. Nu în structuri de beton și nici în peisaje idilice.
Campania electorală a venit și împreună cu ea o pleiadă de declarații naționaliste care pot provoca doar greață. Pe când eram un pic mai tânără, aveam o oarecare aversiune față de tot ce înseamnă patriotism. Poate că mi s-a tras de la uniforma de șoim al patriei sau poate o fi fost de la imnurile cântate în fragedă copilărie. Sigur, sigur, nu știu de ce mi s-a creat această repulsie atât de timpuriu în viață. Pe măsură ce trecea timpul, doar s-a accentuat.
Poate că a fost de la politicienii cu drapelul fluturat cu emfază la orice micro eveniment. Sau poate de la cetățenii de o calitate umană profund îndoielnică, oameni care și-au îmbrăcat cele mai hidoase păcate într-o armură grețoasă de dragoste pentru țară. Pe scurt, o gogoașă umflată de imagini și culori orbitoare, alături declarații de dragoste pentru România, strigate printre stropi de salivă și râgâituri cu parfum de cârnați.
Cum ar fi dacă am redeveni măcar un pic naționaliști? Să începem să promovăm orice nou colț de țară pe care l-am descoperit, inițiative noi în educație, afaceri locale? Ușor, fără grabă, așa cum ne place nouă. Fără politicieni de carton care fac promisiuni crezute doar de cei mai puțin înzestrați sau loviți aprig de viață. Fără a face icoane din oameni de stat dezgustători, rotiți permanent între putere și opoziție, într-un joc măsluit de barbut care se vrea a fi șah.
E drept, noi românii nu creștem ca Făt Frumos, ci ca un soi de creatură mitologică înceată, dar totuși stabilă. Asta nu ne face țara mai puțin frumoasă, ci poate un pic mai greu de iubit.
România nu e un partid politic, nu e un motiv de râcă între unii și alții, nu e prilej de campanii grotești.
Pentru mine, România e Acasă.