Am găsit poza de mai jos pe Facebook. Are mai bine de 4000 de share-uri. Și arată tare bine că gândirea comunistă, puturoasă, putredă nu ne-a părăsit nici în 2015. Te întrebi de ce ai profesori nepăsători, medici șpăgari, funcționari publici sictiriți până în măduva oaselor? Răspunsul e în imagine. Pentru că nimeni nu e crescut sau învățat că trebuie să-și facă treaba. Pentru că oamenii așteaptă mărgăritarele comportându-se ca niște porci.
Am lucrat pe 1000 de lei de dimineața până seara, deseori și noaptea. Aș fi vrut mai mult? Desigur! Mi-a afectat munca? Nicidecum! Eu am ales respectiva meserie, eu am semnat contractul de muncă și tot eu am știut la ce să mă aștept. În momentul în care mi-am dat seama că nu o duc bine deloc am plecat, cum fac de altfel în orice situație mai devreme sau mai târziu.
Am renunțat la presă, marea mea pasiune și am început în domeniul vânzărilor de servicii online. Și acum țin minte primul fluturaș de salariu de 1100 de lei, la vederea căruia mi-au dat lacrimile. Mă întorsesem recent în București din Focșani și aveam și chirie de plătit. O lună întreagă alergasem la trei, patru întâlniri pe zi, pe jos, în ger. Era 1 martie, așa că am primit și un mărțișor. Am urât mărțișorul ăla din adâncul sufletului, cu o intensitate nemaiîntâlnită. Am plecat acasă? Am chiulit de la întâlniri? Nu, am muncit mai mult, mai bine, mai isteț.
În lunile următoare, am ajuns la o valoare de patru ori mai mare și chiar la o promovare pe postul de supervisor. Cum? Mi-am făcut treaba! Cu pasiune, interes și determinare. Puteam s-o las baltă din prima lună, puteam să rămân la ziar și să mă vait în continuare, puteam să dau share mizeriei de poză și să mă alătur turmei. Pentru că întotdeauna e mai ușor să găsești scuze decât să-ți miști curulețul firav de pe canapea și să faci ceva.
Dragi putori, dacă nu sunteți acolo unde vă doriți, dacă vreți mai mult, hopa sus! Nimeni nu e obligat să vă crească, să vă plătească întreținerea sau să vă dea supiță zilnic. Munciți, învățați, creșteți. Pe margine stau doar babele pensionare și se vaită de dureri de șale. Vrei respect, oferă-l! Patronul (cel mai urât cuvânt din lume) nu e mă-ta, să te iubească necondiționat!