Carti

Încă de pe atunci vulpea era vânătorul- Herta Muller

2 august 2010


Cartea asta mi-a lăsat un gust amar şi un iz de putrefacţie în nări. Nu pentru că ar fi scrisă prost, ci pentru că surprinde atât de bine şi atât de detaliat mizeria umană din perioada comunismului, micimea caracterelor, schizofrenia oamenilor, teama care pândeşte după orice colţ. “Încă de pe atunci vulpea era vânătorul” nu este un roman ca multe altele. Stilul scriitoarei de origine română este unul diferit de ceea ce am citit eu până acum. Muller alege secvenţe din viaţa amară a personajelor sale şi le exploatează până la ultimul purice, până la ultimul miros, până ce cititorul este acolo şi simte frica, scârba şi neputinţa. Romanul o are în centru pe Adina, o profesoară, care din pricina unei blăni de vulpe obţinută cu greu este luată în vizor de crunta Securitate, în timp ce pe marginea poveştii ni se dezvăluie detalii din viaţa prietenei sale Clara, care află că Pavel, bărbatul căsătorit cu care are o relaţie, este ofiţer la Securitate. Povestea nu este una dedicată cititorilor slabi de înger, întrucât unele secvenţe sunt peste poate de dure, precum un ciocan care te loveşte în moalele capului şi nici celor care vor o lectură facilă, mai ales că orice rând aşternut pe hârtie este o nouă poveste, scoate la iveală un alt simţământ.

Citate:

“Când stai multă vreme în cafenea, frica se aşază şi ea şi aşteaptă. Şi dacă mâine vii din nou, e deja acolo unde te aşezi. E ca un păduche de frunză care ţi-a intrat în cap, nu mai scapi de el. Dacă zăboveşti prea mult acolo, se preface că e mort”

“Sticla de rachiu trece din mână în mână. Vocile se împleticesc. O seară frumoasă. Într-o ţară frumoasă. Putem să ne spânzurăm cu toţii. Este interzis să murim împreună”

P.S.- Recomand cartea celor care l-au votat pe Ceauşescu acum câteva zile, se pare că au memorie scurtă, asta ca să fiu delicată în afirmaţii.

You Might Also Like

6 Comments

  • Reply căpcă1 2 august 2010 at 8:41

    fata, vreau si eu cartea…unde ai gasit-o ?
    cat despre melancolia vis a vis de ceausescu, se datoreaza uitarii! am mai auzit, pe unul sau pe altul, regretand acea perioada. repet ce cred eu, acea perioada incuraja mediocritatea si-i ridica pe prostovanii care "mancau rahat" mari stabi!

  • Reply iulia 2 august 2010 at 8:46

    @capca1- Am luat-o de la Carrefour, dupa ce am sapat bine printre zecile de carti cu vampiri :))

  • Reply Sandrina-Ramona Ilie ~ Lady Allia 2 august 2010 at 16:55

    Cred că o să fac şi eu rost de ea… frumoase pasaje :).
    Da, despre frică am şi eu un motto preferat…cel din Dune:

    "Litania fricii: "Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramane doar eu."

    Frica este cu adevărat ceva ce te ţine în loc şi nu te mai lasă să evoluezi decât dacă o înfrunţi. Uneori asta poate fi fatal…

  • Reply iulia 3 august 2010 at 6:38

    @Ramona- Frumos citat! Cred ca fiecare dintre noi a avut aspiratii franate de teama. Eu una imi urasc latura mea prudenta, despicarea firului in patru si frica permanenta de a-mi asuma riscuri.

  • Reply Balaurs 5 august 2010 at 12:15

    Sincer sa fiu eu am incercat sa o citesc, dar nu reuseam sa imi adun rabdarea pentru o lectura de genul asta.

    M-ai convinsa sa ii mai dau o sansa 😀

  • Reply iulia 5 august 2010 at 12:17

    @Balaurs- Merita, sa stii. Iti creeaza niste imagini memorabile. Eu am ramas marcata de pisica din fabrica. Dar nu-ti spun mai multe 😉

  • Dă-i un răspuns lui iulia Cancel Reply