Acum 11 ani

…mă trezeam la ce oră voiam într-un apartament de pe lângă Piața Rosseti. Era imperfect, dar îl iubeam nespus, cu tot cu măsuța lui de cafea sculptată cu măiestrie. Cu tot cu mobilierul din lemn masiv, cărțile vechi și bucătăria pipernicită. Ieșeai din bloc și aterizai în buricul târgului, acolo unde viața se trăiește cu intensitate.

…cumpăram cărți de filosofie indiană din anticariatul din rond. Le adulmecam, le deschideam și le iubeam pătimaș.

…aveam o afecțiune stranie pentru pasajul cu miros de urină și iz de Big Mac. Era o sumă magică de cărți vechi, chinezisme de pus la gât și-n urechi, aurolaci, salad baruri, pe când nu se chemau așa.

…băteam Magheru și Brătianu, apoi străduțele înguste, cu o sticlă de vin la bord și mână-n mână cu dragostea de început. Misterioasă, dulce și pasională.

…mă-ncumetam serile să intru în Centrul Vechi, printre pălărieri, cizmari, rochii umflate de mireasă , în căutarea  a câtorva cafenele ascunse bine printre străzile pavate prost.

…beam latte la Jos Pălăria, pentru că era printre puținele cârciumi deschise în zonă. George Mihăiță la bar, eu sus, pe o canapea îngustă.

…savuram zeci de ceaiuri de mentă, alături de prietena mea cea mai bună. Atâtea amintiri de împărtășit, atâtea prostii făcute, de care să râdem cu nesaț până în zori, umplând ghivecele de chiștoace.

…adormeam pe emisiunile lui Dan Diaconescu de la OTV, marile mele plăceri vinovate. Am urmărit episoadele crimei din Primăverii luni în șir, fără oboseală, fără plictis.

…luam la pas Cișmigiul cochet, plin de flori și îngrijit, spre deosebire de cel de astăzi. Priveam lacul și mâncam cu poftă covrigi de-un leu, de parcă era cea mai fistichie masă inventată vreodată.

…umpleam scaunele obosite de vremuri și de funduri intelectuale ale Teatrului Național. Era atât de urât ca aspect, dar superb în conținutul său.

Și pentru că dorul m-a luat în stăpânire aseară, am plecat din plimbarea de noapte și cu două amintiri vechi dar bune, zice lumea. Încă nu le-am citit, dar le-am mirosit, așa cum făceam odinioară. Primul gând: “cine știe ce microbi am inhalat, adulmecându-le ca o psihopată”. Deci da, oficial am îmbătrânit.

carti-anticariat

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *