File din jurnalul unui antreprenor romanisme

Aventurile Iuliei la ANAF

23 februarie 2016

De când mă știu, m-au intrigat paradoxurile. ANAF-ul e cea mai hulită și în același timp, mai nou, iubită instituție de pe la noi. Îi admir pentru confiscările atât de necesare măcar pentru curățarea pojghiței de jeg care ne acoperă țărișoara. În același timp, după o plimbare pe holuri și interacțiune cu madamele de acolo, ieși din clădire cu senzația că ai fost și ciufulit și cu banii luați.

platitor-de-taxe

În zilele de depunere a declarațiilor, cozile erau de sute de oameni, așa de mulți încât nici n-am încăput pe ușă, a trebuit să stau cu un crac afară, numai pentru a avea privilegiul de a sta la sfanta coadă. Și vacile de la bunică-mea, când vin acasă de la păscut, mai au loc să-și întindă o copită, să dea din coarne. Aici nu. Persoanele fizice și cele juridice împărțeau cozile și haosul. Mintea mea mică nu poate înțelege de ce când am și semnătură electronică și cont și toate bălăriile astea, mai trebuie să stau la coadă ca boul pe izlaz.

Dacă ai crezut că bătaia de joc se termină la ghișeu, ei bine, acolo abia începe! Marea bulăneală a contribuabilului are loc în camerele mici, în care se ocupă o madamă special de tine. Când am fost  săptămâna trecută, aveam o fată înaintea mea. Cu scârbă în priviri și silă în piept, madama de la ANAF i-a spus cu cel mai al dracului sictir:

“Mai ai multe de declarat, că am și altă treabă?!?”(Deh, unghiile se cojeau, ceafa nu era scărpinată…)

Am vomat puțin în sinea mea și mi-am așteptat rândul. Las copiile și cererea făcută pe loc pe peretele din hol.

“Astea de ce nu sunt capsate?”

“Păi, am făcut cererea pe loc, cum mi-ați zis”

“Să le capsați, băi, că io n-am timp de toate prostiile astea”

“Atunci, vă rog să-mi dați un capsator”

Gata! Stârnisem fiara blondă cu pantaloni de piele și unghii ascuțite. L-a luat de pe birou și l-a trântit cu o scârbă, de parcă era Gâdea admirând un tablou cu Băsescu.

“Tot eu să vi le fac pe toate…”

Și-am încălecat p-o șa și-am ieșit de-acolo buimacă și tristă la gândul că, de voie sau de nevoie, cotizez la greața madamei cu păr ars și caracter infect.

Sfat de mic întreprinzător: dați cu lubrifiant înainte să plătiți impozitele!

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply