Să-ți fie rușine, popo!

Cuvântul preot are o semnificație profundă pentru mine. Așadar, nu-l pot trânti pur și simplu lângă orice grămadă de fecale. Toată tevatura de zilele astea, toate slujbele cu iz electoral de putrefacție, toate acatistele spurcate, toată șpaga înghițită cu sârg de tine, popo, totul îi îndepărtează de biserică până și pe cei mai naivi și sufletiști dintre creștini.

Când eram prin liceu am petrecut un weekend, alături de două prietene, într-o superbă mănăstire din județul Galați, Buciumeni mai exact. Am mai scris că nu-s o fire evlavioasă, nu mă dau rugăciunile afară din casă. Eh, acolo am simțit pentru singura dată o stare de infinită relaxare, mulțumire simplă, fără fasoane. Simple munci precum curățarea nucilor alături de maici, pregătirea mesei, toate m-au adus mai aproape de latura mea spirituală. Acolo mi-am dat seama că fericirea se cuibărește undeva în interior, materialitatea existenței în sine fiind aproape irelevantă. Acolo am întâlnit oameni cu reală vocație. Și nu s-a văzut, s-a simțit. Chiar și de o păcătoasă de 16 ani ca mine, cu mintea la țigări, băieți și chiul, care s-a dus acolo pentru haleul din altă lume și s-a întors schimbată.

Contrastul între experiența realmente înălțătoarede atunci și scârba care mă învăluie când văd aceste bube de puroi în sutană care dau cu busuiocul după cum cântă carnetul de cecuri e de nedescris.

Tu, popo, îți faci castel precum boierii de odinioară, doar că-n loc de turn ai cruce.

Tu, popo, întinzi mâna hulpav după orice mărunțiș, înșfăcându-l de la mîini tremurânde, pătate de vârstă și de apropierea inevitabilă de moarte.

Tu, popo, calci pe cadavre, reciți legile sfinte ca un poet de curte,pentru a le călca în picioare la prima campanie electorală.

Tu, popo, aștepți nunți și botezuri pentru rata de la Range Rover. Îmi amintesc și acum cum te cuibăreai pe scaunul tău aurit în așteptarea șpăgii de la un naș nepregătit pentru costurile reale ale unui simplu botez.

Să-ți fie rușine, popo, pentru mizeria în care te scalzi, pentru speranțele vândute pe sute de lei, pentru căderea în genunchi în fața zeului Ban. Generațiile de ieri încă te venerează, te cred, îți sorb orice cuvânt fals cu lacrimi în ochi. Îți sărută mâna cu emoție și văd în tine chipul mântuitorului lor. Generația de mâine nu te va ierta, popo. Niciodată!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *