Peisaj urban. Trei panarame stau la taclale într-o cafenea: una de lux, una mai de oraș și una de centură.
Curva de de lux: Fetelor…e grav, abia dacă mai am un client sau doi. În seara asta am făcut de-o haină de blană și o geantă pentru bichonul maltez.
Curva de oraș: Eheee, tu te plângi, dar eu ca de-abia daca mai am 3, 4 clienți. În seara asta am făcut un milion și ăla cu chiu și vai.
Curva de pe centură zise printre suspine: Voi vă plângeți…
Celelalte: Ce-ai dragă, tu ce-ai obținut în seara asta?
Curva de pe centură, cu lacrimile șiroind, șopti: Ceva cald la stomac.
Probabil discuția asta a avut loc într-o țară deja dezvoltată, nu în una aflată veșnic în curs de dezvoltare, ca România. În România și curvele de lux se bucură de căldurica din burtică. Că nu ai repere morale am înțeles, da’ce nu înțeleg e lăcomia paroxistică. E ca și cum ți-e foame, ai 500 de lei în buzunar, toneta cu șaorma e la un metru distanță, dar te apleci după sferturile de covrigi aruncate pe trotuar. Ai bani de vită kobe, dar lingi maioneza scuipată de un aurolac într-o farfurie de plastic. Să nu faci risipă. Totul trebuie băgat la stomac, nimic lăsat deoparte.
Europarlamentari, judecători, procurori, miniștri, toți robii poftelor trupești. Șpaga nu e niciodată prea mică, caltaboșii nu strică la casa omului. O listă aproape completă a ciubucurilor AICI.
Pe ăștia eu cred că i-au prins pentru că stricau piața. Dacă la o tarabă unu’vinde pătrunjelul cu 10 lei și vine altul care îl oferă pentru 1 leu, ghici cine-și ia bătaie… Borcea și Copos n-au fost în stare să le facă oamenilor o plăcintă de ciuperci, ceva, să le dea un pește de sticlă să asorteze la mileu, că acu’ erau oameni liberi.
No Comments