Dacă statul român ar fi o persoană cam așa s-ar exprima. Ar fi gras, urât, lacom, țepar, prost și fudul. Gras pentru că stomacul lui matusalemic găzduiește mult prea mulți îmbuibați. O să spun doar atât: avem mai mulți parlamentari decât majoritatea statelor europene. Urât pentru că, din punct de vedere al imaginii, ies în relief curvele, interlopii, politicienii corupți până în măduva oaselor, unii dintre ei mult prea ușor de mituit. (remember caltaboșii?). Lacom pentru pofta cu care suge din sângele financiar al cetățeanului prin taxe și impozite aberante atât prin nume, cât și prin procent. Țepar pentru că îți pretinde să plătești dările, însă dacă te pune Necuratu’să ai de recuperat ceva, ai dat tot de el, de Scaraoțchi. Prost pentru că își vinde resursele pe o brumă de galbeni, fudul pentru că e gol de conținut, dar ține pieptul umflat precum curcanii bolnavi înainte de tăiere.
Să revin la afirmația statului, care își și explică îndemnul părintesc “Boule, nu face copii” prin următoarele:
Am depus actele pentru indemnizația de creștere copil de mai bine de câteva luni și încă nu a fost aprobat, deși am anexat totul la liniuță. M-am tot întors la instituțiile responsabile de nșpe ori, printre altele, pentru:
-o ștampilă
-un „se aprobă” pe o cerere cu număr de înregistrare dat
-completarea adeverinței într-o formă anume, deși nu era vreun formular tip în acest sens
-modifcarea din “vârsta de doi ani” în “vârsta de până la doi ani”
-retrimiterea concediilor de maternitate, pentru că “nu se vedea prea bine” etc.
Banii pentru concediul de maternitate n-au ajuns la firma angajatoare nici acum din luna mai
Odată aprobat dosarul, banii ar veni în 3, 4, 5 sau 6 luni.
Când vrei să naști ai de plătit sume astronomice pe servicii medicale deja achitate chipurile din impozite.
Vaccinul “gratuit” nu s-a dat. Eu rup 250 de lei o dată la două luni, dar alții? Las’ că-i apără Dumnezeu, că popi sunt destui. Ce doctori, mă? Ăia de învață 10 ani și ajung să câștige cam 1500 de lei? Las’ că se ocupă Sfântu’ și de ei.
Scârbavnicii politicieni au propus majorarea alocației cu UN LEU (da, nu e la mișto) și mai apoi au respins proiectul de lege.
La maternitatea la care am născut curtea era plină de conlocuitori tuciurii, saloanele la fel. Nu sunt rasistă, am mai explicat asta aici, dar e clar pe cine încurajează domnul stat să se împerecheze. Unii nu plătesc impozite, deci nu-i doare așa tare leuțul plasat subtil în buzunarul halatului. Unii nu au lucrat niciodată, deci nu-i freacă nimeni cu dosare care s-ar rezolva ușor printr-o bază de date, în care să se bage CNP-ul și gata, afli tot!
Ca părinte începi să devii un soi de răzvrătit, un om care se încăpățânează să meargă contra curentului, un bou cu coarnele-ți plasate elegant în creștet tocmai de instituțiile care ar trebui să te ajute. Și bătaia de joc abia începe, urmează cea din sistemul de educație. Că și acum îmi aduc aminte de cuvintele unui candidat la titularizare, căruia îi luasem o declarație pe când lucram la ziar: “ Am lăsat foaia goală, că au dat din nou poiezia naturii. Eu ce era să fac? Păcat, predau decât la vreo două clase”.
No Comments