Am văzut o ştire dimineaţă pe Pro Tv, care m-a cutremurat dar mi-a şi adus aminte de dădacele pe care le-a avut frate-miu de-a lungul timpului. Era, bineînţeles, despre o bonă care bătea fără milă un copil mic cât un ghem de aţă. Şi uite aşa, mi-am adus aminte de Ea, cel mai mare necaz care s-a abătut asupra fratelui meu, dar şi asupra unor “lichidităţi” din casă.
Numele ei, Tanti Dorina. Atât. Tanti Dorina a dus o viaţă chinuită, făcând lumânări şi fiind zilnic agresată de soţul ţopârlan din dotare, lucruri evident necunoscute de noi în acel moment. Când am cunoscut-o, eu având doar vreo 11 ani pe vremea aia, mi s-a părut ceva în neregulă, dar deh, nu prea bagi în seamă copchiii. În vreo două luni, cam aşa, frate-miu începuse să aibă o teamă mare de a merge la toaletă. Am pus-o pe seama vârstei şi a mofturilor copilăreşti. El oricum nu prea putea vorbi, lucru pe care se şi bazează muierile astea, plătite să stea degeaba, punând în pericol vieţile micuţilor. O să vedeţi de ce spun asta.
Am trecut peste fricile bebeluşului şi peste faptul că nu prea învăţase mai nimic în afară de “Avion cu motor”, că na’ asta mai e şi treaba părinţilor sau a soră-sii în cazul nostru. Până într-o bună zi, când am ajuns acasă mai devreme de la şcoală şi l-am găsit pe frate-miu singur, în timp ce Tanti Dorina dormea ca un îngeraş. Am presimţit eu că asta nu era tot. La o simplă privire în barul din sufragerie, am observat că toate băuturile spirtoase s-au evaporat. Băi, şi erau multe.
Deci cam aşa îşi făcea Tanti Dorina treaba. Venea dimineaţă, punea “obrăznicătura” pe oliţă vreo trei, patru ore, timp în care se ameţea bine, şi îl scotea de acolo doar când se culca. Şi nu ştiu cum făcea, dar se trezea exact înainte să vin eu de la şcoală sau ai mei de la serviciu. Aşa că bebelul n-avea decât să se îngrijească singur, pe banii părinţilor mei. Ce dacă putea să cadă pe scări şi să moară sau să bea din licorile preferate ale lui Tanti Dorina?
Morala? Puneţi fraţilor camere de luat vederi în toată casa, acum că aveţi posibilitatea asta. Nu mai plătiţi monştri care să vă vegheze copiii!!!!
15 Comments
Mai sunt si dinastea, eu cred ca ar trebui sa se faca niste cursuri ceva pentru a deveni dadaca pentru copii intre anumite varste.
E nasol ca acei copii o sa ramana cu sechele dupa astfel de experiente,
@Ain- Aici, mai mult decat de cursuri, e vorba de oameni, de caracterul lor. Crezi ca daca Tanti Dorina avea un atestat nu se mai imbata? Eu nu cred. Multe bestii de genul asta sunt recomandate de prietenii parintilor, care nu au aflat niciodata ce batai isi luau copiii de la nenorocitele astea.
Pai Tanti Dorina aka "Tanti Dorina Betiva" nu ar trebui sa treaca de exemenul care ii da atestatul de "Tanti Dorina Babysitter".
Si ce i-ati facut lu tanti dorina dupa ce ati aflat?
@Alin- Am dat-o afara, cam atat. Si-asa am aflat ca o caftea sotul zilnic, deci prea fericita nu era oricum. Am avut mai apoi noroc de o babuta basarabeanca extraordinara. Facea si curat si mancare si il iubea pe frate-miu ca pe copiii ei.
decat o dadaca, poate mai degraba am avea incredere tot intr-o ruda care sa stea cu copilul. nu stiu, dar nu as incredinta pt nimic in lume, micutul ueni femei fata de care am o relatie contractuala, bazata pe o prestatie pt care e remunerata.
de altfel, poti gasi si o ruda, care sa grija, in lipsa bunicilor, vreo matusica sau verisoara, si fata de care sa nu ai dubii.
in cazul de fata, cel cu Cristi Olteanu, am ramas masca cand am aflat. l-am cunoscut de vreo 2 ori si e un tanar deosebit, un tatic care urma, duminica viitoare, alaturi de sotie, sa fie nasul unui prieten din Focsani…
iti dai seama ca s-a amanat nunta si toti spera acum sa nu mai depinda de aparate, avand 3 fracturi craniene 🙁
as aca, in caz ca va mai bagati, vorba Iuliei : bagati camere de filmat, peste tot. si, rugati-va sa nu aveti ce vedea…
Sor-mea a avut o dadaca de vreo 25 de ani si se iubeau reciproc. Tipa acum e psiholog la un centru de copii, dar imi amintesc ca avea grija de Daria. Si eu ma intelegeam bine cu ea, de asemenea.:)
Iulia, saru'mana pt urare 😉
@PatrickDan- Saracul om…Sa speram ca o sa se faca bine.
@Ioana- Ai fost norocoasa. Noi am incercat si cu una mai tanara, dar ii era cam sila sa se ocupe de el.
eu niciodata nu am fost de acord cu angajatul bonelor… adica sper sa nu fiu nevoit sa imi las copilul pe mainile unei alte persoane.
Eu nu mi-as lasa propriul copil cu o femeie straina decat intr-un caz de urgenta si nici atunci:D
@Serginho si @Midsummer – Dar daca veti lucra si voi si partenerul pana seara? Nu va trebui sa lasati prichindelul cu cineva? Alegerea asta nu e facuta de parinti pentru ca vor, ci pentru ca trebuie.
Sau sa incercam sa nu ii lasam pe copii pe mana dadacelor.
Sa ne ajute Dumnezeu si sa-i avem pe parintii nostrii inca langa noi si deci bunicii copiilor nostri:D
E o vorba care se poate aplica aici cu succes: Cine NU are batrani/bunici sa faca bine sa si-i cumpere.Strainii nu au ce cauta langa copiii nostri.
@Shmen, @Midsummer, @Mihai – Ce te faci cand bunicii stau intr-un sat si trebuie sa aiba grija de animale? Iti iei bona.