Îmi place cum toată lumea îşi dă cu părerea despre ce ar fi trebuit să facă sau să nu facă oamenii care au rămas fără case în urma inundaţiilor. De parcă toţi oamenii şi-ar permite să se mute în altă localitate mai sigură şi să înceapă să trăiască din nou ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Credeţi-mă, nu putem înţelege nici măcar în proporţie de 10% cum e să fii în locul acestor oameni.
Acum mai bine de zece ani, în urma unui incendiu, casa bunicilor mei a ars până la temelie, n-a mai rămas nimic. Odată cu ea, munca de peste 40 de ani a unor oameni care, când s-au căsătorit la 16 ani, împărţeau amândoi un ou pe zi, atât de săraci erau. O casă care a crescut odată cu ei, ridicată cu lutul modelat de mâini deja obosite şi crăpate de muncă. La fel ca un copil, s-a făcut mare cu sudoarea frunţii părinţilor ei. I-au trebuit zeci de ani, sute de ore, mii şi mii de minute . Totul a căzut la pământ într-o clipită, printre limbi de foc care le-au răpit totul unor oameni care ar fi meritat toate bogăţiile lumii. În acea clipă, bunicul meu, în loc să salveze ce mai putea salva, îi ajuta pe alţii. Iubirea pentru semeni, atât de exploatată de creştinism doar în vorbe, l-a făcut pe tătăiţa să uite de munca lui de veri întregi şi de dolarii ascunşi în mare secret sub o pătură din dulap şi chiar de televizorul pentru care a muncit luni în şir. Şi acum ţin minte cu ce mândrie l-a dezvelit în faţa noastră când s-a întors de la Bucureşti… Nu i-a păsat de nimic. Alţii au fost mai importanţi, aveau probleme mai grave. Omenia s-a plătit atunci în bani, pentru agoniseala lui era prea târziu. Alţii n-au gândit ca el.
Şi acum imaginaţi-vă că aţi fi în locul lor. Că într-o clipă aţi pierdut totul. Simplul gând de a nu avea nimic după decenii de trudă îl înfioară până şi pe cel mai puternic individ. Nu militez pentru cerşetoria de la stat, dar parcă o grămadă de cărămizi crăpate şi o uşă nu pot da măcar speranţă. Aţi putea oare să mai gândiţi limpede? Credeţi că v-ar ajuta alţii să o luaţi de la început? Abia în momente de genul ăsta afli cu adevărat de ce se spune că bogăţia cea mai mare sunt copiii şi prietenii adevăraţi. Tragediile scot la iveală ce e mai rău în oameni. Am văzut fraţi care nu i-au primit în casă pe ai lor, copii care le-au întors spatele părinţilor. Tu te-ai gândit vreodată cine te-ar găzdui, cine te-ar hrăni, cine te-ar îmbrăca?
14 Comments
Numai in locul lor sa nu fii! Am observat ca, mai ales in localitatile mici, oamenii sunt mai uniti. Chiar si asa, exemplul dat de tine ma face sa cred ca, desi exista OAMENI in adevaratul sens al cuvantului, ei se imputineaza pe zi ce trece. Incepi sa te schimbi atunci cand dai de greutati, desi ar trebui ca schimbarea sa fie in bine.
Si totusi, la romani prinde chestia asta cu ajutorul reciproc. Se strang bani, haine, lucruri. Inca.
@danbrasov- Apropo de haine, sa mai schimb putin registrul, dupa tragedie toate babele aveau rochite roz si rosii ca Paris Hilton :)) Bunica-mea are si acum o magazie plina de haine.
in mod cert, sunt oameni altruisti cum bine descrii tu Iulia in exemplul cu bunelul tau, oameni resemnati care merg la birt sa ia o cinzeaca, oameni care inteleg ca a ramane pe loc, in casele ce vor fi luate de apa nu e cea mai buna solutie, oameni care o iau de la inceput si, in functie de sprijinul celorlalte rude/autoritatilor/donatiilor isi refac acoperisul si chiar viata.
de aceea, eu cred ca nu vom stii ce este in sufletul lor, de aceea nici nu-i putem judeca. chiar si pe cei care raman pe loc, desi e clar ca nu e cea mai buna varianta.
in privinta ajutoarelor, aproape orice e de folos pt acei oameni, chiar si unele lucrusoare mai ecstravagante 🙂
weekend placut, zambete si racoare afara !
Mersi la fel, Patrick! Da, normal ca orice ajutor e binevenit! E chestia ca la Soveja inca se poarta costumul traditional si a fost o schimbare radicala.
Iulia, adevarul e undeva la mijloc. Sunt foarte de acord ca cei carora li se intampla acest lucru asa pe neasteptate (cum a fost la Dorohoi unde nu au mai fost niciodata inundatii sau cum a fost probabil cazul bunicului tau) trebuie ajutati si as face orice e nevoie sa le intind o mana de ajutor.
Pe de alta parte insa, majoritatea acestor probleme se repeta… si desi s-au trezit odata cu casele luate de ape oamenii nu au facut nimic pentru a se proteja pe viitor (sa se mute mai pe deal, sa isi asigure casele, sa ridice niste diguri de pamant sau sa sape niste santuri de scurgere, etc); pentru acesti oameni nu am nici un fel de mila si daca prima data mi-as imparti cu ei si ultima bucata de paine, a doua oara nu le-as mai da nici o cana de apa.
@Bogdan- Nu trebuie sa privim lucrurile asa transant. Unii chiar nu au bani de mancare, dar de teren sau casa… Daca bunicii mei nu ne aveau pe noi, nu stiu ce ar fi facut. Au pensii minime de muncitori la CAP. Cu ce ar fi putut sa-si asigure casa sau sa-si cumpere alt teren? Nici putere de munca nu mai au.
In plus, nu toti sinistratii sunt lenesi sau prosti. Printre ei mai sunt si varstnici care pur si simplu nu mai pot munci si care nu au ajutor. Ei ce ar putea sa faca?
Daca eu imi construiesc o casa cu toate actele in regula – PLATESC pentru avize de constructie, PLATESC impozite, si vine apa si mi-o ia cu totul ASTEPT ca statul sa ma despagubeasca pentru ca nu a stiut sa ma protejeze. Nu eu, ca simplu cetatean, trebuie sa fac diguri de aparare
In momentul in care sunt OBLIGAT sa-mi fac asigurare de inundatii pentru o casa construita cu toate actele in regula, pentru ce mai platesc autorizatie de constructie?
@Tudor- Putini au autorizatie de constructie in zonele astea, crede-ma, iar autorizatia si asigurarea sunt doua lucruri total diferite. Oricum, in toate tarile dezvoltate, asigurarile pentru locuinte sunt obligatorii. Si in plus, nu sunt foarte scumpe. Dar cand stai in zona inundabila e normal sa ai asigurare. Tu de exemplu, nu ti-ai face daca ai fi in situatia lor?
inca o "prostie" la Români, nu îşi asigură casele, am pus prostie în ghilimele pentru că aş fi nesimţit altfel, foarte mulţi nu îşi permit asta, dar mai sunt mulţi care sunt de părere : Eh, mie nu o să mi se întâmple asta. E o ideie total absurdă, nu şti când dă "norocul" peste tine şi să începi de la zero e foarte greu
@Pricop- Cand deja ti s-a mai intamplat si e foarte posibil sa se repete tragedia, te gandesti si la o asigurare.
Iulia…mie nu mi-a ars nimic, dar sunt în aceeiaşi situaţie şi îi înţeleg perfect. Totuşi, cred că odată pentru totdeauna omul trebuie să înţeleagă că în această ţară, în loc să te bazezi pe altruimul altuia, mai bine te bazezi pe tine şi poate aşa ai şansa să refaci sau să o iei de la capăt.
La vârsta lor însă…mi se rupe sufletul! Îi văd la televizor cu ochii în lacrimi privind la acele mormane de lut, de cărămizi, de haine, de hârtii care nu sunt altceva decât munca lor, amintirile lor, o parte din viaţa lor şi…plâng. E greu şi pentru cei tineri să o ia de la capăt, dar pentru ei este deja mult prea mult, mai ales pentru că unii nu mai au pe nimeni.
Din păcate la noi în ţară asistenţa socială este egal cu zero, iar cererile pe care ar trebui să le urmezi pentru o locuinţă sunt absurde şi chiar anticonstituţionale (despre asta am să scriu un articol în curând), iar cei cu nevoi sociale sunt trataţi cu nesimţire şi artificialitate, iar problema lor constă în rahaturi birocratice neschimbate ce nu se înţelege că nu rezolvă ci…complică.
Cât despre asigurarea casei Iulia…nu vreau să fiu rea, dar câţi români pot face asta? Unii de abia au de pe ce să bea apă…
@Ramona- Referitor la asigurare, asta ii spuneam si eu lui Bogdan Epureanu, unii chiar nu au posibilitatea. Dar in conditiile in care ai macar 1000 de lei pe luna, poti sa dai 300, 400 de lei pe an.
Mi-a fost dat sa cunosc cateva din culisele celor de la asigurari. Sunt mai rai ca cei de la banca, daca nu cunosti pe nimeni din interior. Sunt atat de multe chichite pe care le ascund cu buna stiinta, incat esti la mana lor. Un exemplu – nimeni nu iti spune ca poti incasa doar o singura asigurare la o casa, chiar daca iti permit sa faci asigurare in mai multe locuri. Al doilea exemplu – valoarea RCA in functie de istoricul soferului.
Consider ca o asigurare trebuie facuta pentru a te proteja in cazuri fortuite si nu pentru a masca lipsa de eficacitate a masurilor de protectie sociala. Nimeni nu iti asigura 100%.
@Tudor- Nu poti sa negi totusi ca asigurarea locuintei aflata intr-o zona de risc e mai mult decat necesara. Si stii cum e, niciodata nu poti sa invoci necunoasterea legii ca motiv. Daca inchei o asigurare, trebuie sa te interesezi bine inainte, la fel si creditul.