Se spune ca lucrurile bune li se intampla oamenilor care fac bine. Bullshit! Poate in viata de apoi. Iti incepi ziua si iti propui sa ai doar ganduri bune, sa ajuti pe cat posibil pe oricine are nevoie, sa iti faci treaba cum stii si cum poti mai bine, in speranta ca binele va mantui lumea si ca gesturile tale mici au macar o minima importanta. Si cand cobori privirea in lumea reala nu vezi decat o mlastina imputita si caractere in putrefactie. Vezi cum minciuna, ipocrizia si falsitatea ti-au acaparat existenta. Cum trebuie sa spui minciunele pentru a nu supara pe nimeni si cum adevarul pare acum un concept demn de luat la misto. Cum dualismul si zambetele false reprezinta calea spre succesul in viata. Si ajungi sa te minti singur ca iti este bine si ca toti cei din jur au dreptate, ca nu poti mai mult de atat. Ca asta e nivelul tau, submediocru, si ca suferi de „idiotie”, precum personajul lui Dostoievski. Visezi cu ochii deschisi la o schimbare, visezi la o lume curata, in schimb, cu orice zi care iti trece prin fata sufletului, simti pana in maduva oaselor cum te degradezi. Cum decazi si cum iti pierzi pana si increderea in tine, pentru ca in ceilalti ti-ai pierdut-o de mult. Gesturile care iti pareau frumoase si ideile pure ca omatul sunt luate in deradere si tratate ca absurditati, in timp ce in jur duhneste a moarte. Moartea gandurilor albe si nasterea celor cenusii, plate. Simti cum nepasarea ti se impregneaza in trup si devii o umbra care bantuie pamantul in cautarea unei sperante care sa-ti aduca lumina inapoi. Idioato!
6 Comments
Ieri m-am uitat la un film…"The Secret"…unde spune ca cheia reusitelor in viata sunt gandurile pozitive!..cica! Dar oare cat poti sa te izolezi si sa traiesti intr-o bula, unde totul este "roz" cand in realitate nu sunt decat tonuri de gri?
@Marius- Eu am citit cartea cu numele asta, m-a ajutat pe moment. Dar cum spuneam, cand revii la lumea reala, lucrurile stau altfel! Cateodata, oricat te-ai stradui, nu poti sa vezi lumea in roz.
Cât timp scrii, nu eşti fără leac.
Poate ca aceasta este provocarea vietii, si anume modul in care stii sa raspunzi si sa te comporti in fata unor asemenea chestiuni. Cine stie ?:)
@Andrei, de-asta mi-am numit blogul, putin exagerat, de exorcizare sufleteasca. Imi mai vars si eu frustrarile pe undeva 🙂
@Dan- Cateodata parca te acapareaza toata mizeria asta si incepi sa faci parte din ea.
Am citit si eu "secretul" acum un an, parca. mi-a placut, (partial) m-a schimbat, dar iulia are dreptate. Odata cartea citita, realizezi cat de multe dintre persoanele cu care dai nas in nas zilnic fac ce NU ar trebui sa faca, se comporta cum NU ar trebui sa se comporte… simti ca te lasa puterile si zambetele sa fii pozitiv mereu si sa le explici. In plus, nu e de-ajuns sa te schimbi tu ca persoana, trebuie sa-i determini si pe ei la “schimbare”. Altfel, totul e ca-nainte. “mlastina imputita si caractere in putrefactie.”