Hai să vă spun ce am făcut ieri. Mă plimbam alene pe la Unirii, cu doi covrigi proaspeţi cu mac în mână. Cum ronţăiam eu mai mult de foame decât de poftă, mă fluieră doi moşnegi. “Fata, fata, îmi dai şi mie să gust din covrigelul tău?” V-am spus AICI că nu suport şi nu înţeleg defel agăţatul femeilor pe stradă. Şi am decis să iau măsuri.
M-am întors zâmbind către ei şi le-am întins un covrig, poftindu-i să-l guste. Reacţia?
-Aaaah, nu… Ăăăăm, noi glumeam de fapt.
Am insistat, iar unul dintre ei l-a luat. La care celălalt: „Bă boule, cum să iei covrigul bă nesătulule?”
Le-am urat cu drag poftă bună şi o zi excelentă şi mi-am văzut de drum. Nu înainte de a le mai arunca o ocheadă. Erau pur şi simplu înmărmuriţi, nu le venea să creadă.
Covrig: 1 leu. Faţa unui moş libidinos rămas fără cuvinte: priceless