Cum am ajuns Mama-Molia

M-am distrat câteva minute bune admirând capodoperele din albumul ăsta http://on.fb.me/1rt8r1A . Mai apoi mi-am amintit cum albumul meu de nuntă a fost pângărit fără milă de iubitorii de fotoșop level zero.

Când am semnat contractul pentru fotografii, ni s-au arătat capodopere similare cu cele din link. Îndrăgostiți sub Tunul Eiffel, îndrăgostiți sub Arcul de Triumf, îndrăgostiți sub Sagrada Familia, arcade din inimioare roz, steluțe argintii în coama miresei, baghete magice ieșindu-le însurățeilor din … ș.a.m.d. Am zis nu, nu vrem nimic. N-om fi noi frumusețile pământului, dar moacele noastre ar trebui să fie de ajuns.

Dar nu, n-a fost să fie. Și ce s-a dorit a fi un fluture mov ca o orhidee cu petalele deschise ușor de vânt s-a transformat într-o molie de toată frumusețea. Să fie din cauza fățăului meu și a maxilarului înțepenit de atâtea zâmbete? Nu știu. Cert e că m-a trăznit fotoșopul în moalele capului, da’partea bună e că mă amuz de fiecare dată când deschid albumul de nuntă. Și-am vrut să vă distrați și voi.

Și nu pot să nu mă întreb ce-au avut cu mine? De ce n-au făcut și din ginerică un miriapod gras și păros, un gândac de bucătărie maroniu cu antenuțe flexibile, un gărgărițoi zburător, ceva?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *