Zgârceala de doi bani

Astăzi am comandat o pizza. Nu a fost prima mea comandă la firma respectivă, ci a cincea. Ba mai mult, am avut şi o colaborare profesională cu ei. De curând au schimbat managerul. Având în vedere că până acum am avut parte de pizza grozavă, livrată la timp şi cu cele mai bune ingrediente, mâncarea de azi m-a lăsat mută. Pizza era cu PARIZER!!! Nu-mi dau seama dacă era parizer la propriu sau mizeria aia de carne conservată sau ce naiba o fi. O ştiţi, arată ca o spumă de maţe de culoare cărămizie. O mizerie ordinară. Salamul uscat? Hmm, maxim 3 felii. Şi în loc de mozarella avea genul ăla de brânză galben-portocalie, care se ia la kil. O să mai comand vreodată de la ei? Nuuuuuu!

Mă tot întreb cât de scârţar poţi fi, să faci economiii din-astea penibile, de doi lei la propriu. Nu îţi trece, dragă patron(că tare îţi mai place cuvântul ăsta), prin căpăţâna-ţi îngustă că poate pierzi mult mai mult făcând aşa? De ce să nu ieşi în evidenţă prin ceva de calitate, la un cost de producţie de maxim 5 lei? Cât de avid de mărunţiş poţi să fii?

Aproape la fel de mult ca parizerul în pizza mă deranjează ketchup-ul în loc de sos de roşii. Stoarce o roşie, O SINGURĂ ROŞIE, mama mă-sii de roşie şi aruncă acolo un praf de oregano şi piper şi ai sos pentru trei bucăţi de pizza. La fel şi cu limonada făcută din comunistul Helas, vândută cu 10 lei pe pahar. De parcă banala lămâie s-a transformat în caviar sau în puţă de homar. Să vă fie de bine dragii mei şefi, boşi sau cum naiba vreţi să vă strige cei pe care îi numiţi cu scârbă sclaveţi. Vă doresc să înmuiaţi profitul luat de la fraieri ca mine în sos dulce-acrişor de faliment!

2 comentarii la „Zgârceala de doi bani”

  1. ăştia-s ca-n bancurile alea cu zgârciţi: ăia de-şi puneau blacheuri la săpun şi-şi vulcanizau prezervativele !
    fie la ei şi, aferim, hai cu falimentul !!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *