Amintiri şi poveşti mai deocheate- Neagu Djuvara

Spre ruşinea mea, n-am mai citit nimic scris de Djuvara până acum. Am totuşi o justificare, nu prea am văzut cărţi scrise de el pe rafturile librăriilor. Nu pot decât să vă recomand cu drag “Amintiri şi poveşti mai deocheate”, pentru a vă înveseli sfârşitul de săptămână.amintiri si povesti mai deocheate

Niciodată nu am văzut în Djuvara un mucalit, dar cartea asta mi-a adus zeci de zâmbete, ba chiar hohote de râs. Noi, oamenii de rând, nu ne imaginăm viaţa boierimii de odinioară decât din prisma eleganţei, bogăţiei, opulenţei. Autorul ne arată şi partea mai puţin cunoscută a acestei lumi, fascinantă în întregul ei.

Cele cinci scurte povestioare au scopul, sau aşa mi se pare mie, de a ne binedispune, dar şi de a reliefa aspecte mai puţin strălucitoare din viaţa personajelor, treceri de la un trai în lux la sărăcie şi nevoi. Nici nu am de gând să dezvălui micile jocuri sau poezioare care ne duc cu gândul la “Povestea poveştilor” de Creangă, pentru că nu-i nimic mai frumos decât să le descoperi în calitate de cititor.

Lăsând la o parte părţile amuzante, cărticica asta mi-a lăsat un gust amar şi întrebarea: unde ne sunt liderii de altă dată? Eleganţi, şcoliţi, adevărate modele demne de urmat? Ce s-a întâmplat pe parcurs de am rămas înconjuraţi de lichele? Închei cu un scurt fragment:

“Când va îndrăzni oare un editor să publice o culegere cuprinzându-i pe marii oratori parlamentari de la 1848 la 1948? Ce surprize am avea şi ce lecţie pentru parlamentari (moment fraţilor, nu vorbesc de cei de acum, Doamne fereşte! Vorbesc de cei de mâine sau poimâine- copiii copiilor voştri, pesemne!). Atât poate nădăjdui Moş Neagu în acest îngrijorător început de veac şi de mileniu”.

7 comentarii la „Amintiri şi poveşti mai deocheate- Neagu Djuvara”

  1. e un om fascinant, a calatorit mult prin lume.
    daca nu ma insel a stat multi ani intr-o tara africana – Niger unde a fost diplomat al statului roman.
    de Craciun am luat si eu o carte cu venerabilul senior liberal „Un secol cu Neagu Djuvara”, unde face o descriere fascinanta a vremurilor pe care le-a trait.
    insa, ce recomanzi tu, pare mai interesant, avand in vedere ca poate fii descoperit nu doar prin prisma competentei sale evidente in zona istoriei.
    e un titlul care merita retinut 😉

    1. Mulţumesc frumos, eensă spuneţi-mi vă rog: care este dseoebirea eentre această carte a dlui Djuvara şi cea scrisă de Lucian Boia, pe acelaşi subiect? Am nevoie de info.complete, ca să eemi calculez banii şi timpul..să ştiu dacă o procur sau nu. Mulţumesc.

  2. Poate/s ceercotas een exces, poate ba.Am trecut pinrtr-o faza de mare admiratie pentru dl Djuvara, urmata de cureend prin eliberarea prin care trecem mai toti odata cu ceea ce livresc s-ar putea numi maturizare (inclusiv intelectuala). Momentul a venit ca urmare a lecturarii unui interviu al istoricului een ziarul Ring, acela care se distribuie la metroul bucurestean M-a mirat si prezenta sa eentre sprijinitorii PNL la aceste alegeri. Poate eemi scapa mie motivele, dar eu unul (fie si ca om de reend ce ma aflu), as fi mai prudent sa ma alatur unor oameni care jongleaza cu vorba bun seemt.Semn ed eeentrebare a asupra seriozitatii (de ar fi numai asta!) mi-a nascut si recenta istorisire a celor amoroase din tinerete apartineend aceluiasi dl Djuvara. Cum spuneam si pe blogul personal, se pare ca a te adapta propriei batreeneti rameene o proba delicata chiar si pentru intelectualii de forta (cum le-ar fi zis interbelicii). De fapt, tuturor le cam fug atunci neuronii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *