aberatii de-ale mele metroretarzi romanisme

Un metroretard pe săptămână. Episodul 1

3 martie 2011

După cum v-am mai spus, mai nou las maşina acasă în majoritatea timpului şi iau metroul, cu care ajung cu mai bine de jumătate de oră mai devreme la birou. Aşaaa… Dar cum Doamne iartă-mă să începi ziua bine când vagoanele sunt pline de specimene care de care mai dubioase şi enervante? Pe parcursul perioadei următoare voi enumera câteva. Dacă mai ştiţi şi alte exemplare din rasa “metroretard”, le aştept cu drag şi le voi adăuga postărilor.

Azi tanti cu ochii bulbucaţi sau holbatoarea de serviciu. Ştiţi cum e, îţi vezi de treaba ta, iei un loc pe scăunel şi aştepţi să ajungi la destinaţie. Deodată, cum visezi tu la călătorii în ţări îndepărtate, ceaiuri aromate şi dulceţuri fistichii, simţi o presiune în plex.

Nici nu e nevoie să o priveşti, simţi deja incandescenţa admiraţiei de tip bou la poartă nouă cu care se holbează la tine. Dacă te-a mâncat între obrăjorii inferiori să te uiţi la ea, atunci începe lupta. Ţi-a prins privirea, acum eşti a ei! Te va sfredeli cu pupilele-i dilatate până în fundul retinei tale de muză fără de voie, îţi va transmite toată nedumerirea ei, iar mai apoi te va dezbrăca vizual, dar nu într-un mod pervers, ci unul tâmp.

Analizează cu patimă unghiul în care ţii picioarele, stropii de noroi de pe lateralul cizmei, cuta adâncă a blugilor, grosimea gecii şi desimea sprâncenelor. Apoi te va privi contemplativ, ca pe o statuie. Nu orice statuie, ci una proaspăt “fecalizată” de ciori. Adică aşa, cu silă, cu un aer superior, cu o strâmbătură udată involuntar de salivă. Şi când e pe cale să-ţi dea lovitura finală, acel zâmbet milos, ca şi cum ţi-ar fi prietenă de-o viaţă, pac, se deschid uşile şi trebuie să cobori. Dar nu-i nicio problemă, la întoarcere sigur o vei găsi acolo. Ea, holbatoarea de serviciu, e nelipsită.

Până săptămâna viitoare vă urez un familiar “Atenţie, se închid uşile!”

You Might Also Like

6 Comments

  • Reply Alin 3 martie 2011 at 7:56

    Apropos de tema, am scris si eu pe subiect, acum ceva timp 😛 http://eeventzhaa.wordpress.com/2009/07/09/bucuresteanus-transportorus-athleticus/

  • Reply căpcă1 3 martie 2011 at 8:14

    poi vezi? cine te-a pus sa te muti la bucuresti ?!aici, in focsani, nu ai metrou !!! 🙂

  • Reply bumblebee30 3 martie 2011 at 13:40

    Iti dai seama ca are un job mega-palpitant tipa respectiva… :))) La cata plictiseala si lahamite are in ea…

  • Reply iulia 4 martie 2011 at 5:54

    @Alin- Vazut, citit, placut! Sunt de acord in totalitate cu tine

    @capca- La Focsani aveam o problema cu partenerii de trafic :))

    @bumbleebee-Asta daca o fi avand vreun job…

  • Reply ex-silentio 4 martie 2011 at 10:16

    Eu pe aici nu am metrou :), dar am făcut 2 ani naveta cu cefereul 90minute/zi dus-intors.
    Pentru cazuri ca cel descris de tine, eu foloseam ziarul. Îmi bag nasul în ziar mă mă fac că citesc. Își dă seama că nu o mai observi, și își caută altă "victimă".
    Totuși, după ce se va încălzi vremea, când vezi pe cineva (în metrou, autobuz, troleu, etc) care când ridică mâinile să se sprijine de bare rămâne singur pe o rază de câțiva metri, ferește-te de el. El e mirositorul de sub-braț, și are o singură sarcină: să pută 🙂

  • Reply iulia 5 martie 2011 at 5:13

    @Ex-silentio- Da, ideea e buna, doar ca eu merg cateva statii, nici n-am timp sa citesc ceva 🙂

  • Leave a Reply