aberatii de-ale mele metroretarzi

Metroretarzii, episodul 2. Azi moşneagul malefic

10 martie 2011

E o mare diferenţă între babe şi moşi. De obicei, ele sunt cele cu gura mare, cele care se împing prin toate mijloacele de transport în comun, cele care n-au muncit nici măcar o zi din viaţă, în schimb se vaită că au pensia mică. Şi tot ele sunt primele care se aruncă la mici şi bere cu iz politic, pentru ca mai apoi să-l voteze pe ăl mai frumos.

Bărbaţii în vârstă, în general, îmi par mai paşnici, mai împăciuitori, nu se ceartă ca miuerile de anii lor. Dar au un alt stil de a te scoate din pepeni. Pe primul moşneag malefic de metrou mi-l aduc aminte chiar din facultate, când încercam să îngraş porcul în ajun, repetând pe ultima sută de metri, în metrou desigur. Cum eram eu concentrată, transpirată, simt ceva tare şi cilindric împingându-se în umărul meu.

Mă uit în sus, era el… Sprâncene stufoase, urechi brăzdate de păr dalb şi o chelie de om deştept(ştiţi, aia care apare în frunte, cică dacă ai în spate înseamnă că te-ai scărpinat prin zona aia din lipsă de idei). Îmbrăcat ponosit, dar în formă fizică de invidiat, nicidecum cu baston. Şi continua să mă împingă cu degetul(ce credeaţi, băi nesimţiţilor?!?) încruntat şi dezgustat de parcă atingea un lighean de muci. Nici măcar nu mi-a vorbit, doar mi-a făcut semn să mă ridic. Iniţial n-am vrut, dar mai apoi, din lipsă de chef de ceartă, am cedat. Ăsta a fost un moşneag malefic doar prin starea pe care mi-a creat-o, lăsând la o parte gestul de mare rafinament.

Pe cel de-al doilea moşneag malefic l-am cunoscut doar pentru o staţie. Un bărbat cu soţia şi bebeluşul aflat în căruţ tocmai aşteptau să se deschidă uşile să coboare din metrou. Şi s-au deschis. Stupoare. Un moş ordinar, scandalagiu şi împuţit, grăbit probabil să-şi ridice pensia sau să joace table prin parc, s-a aruncat literalmente în metrou, dărâmând căruţul cu tot cu copil în el. Vă daţi seama că tatăl şi-a ieşit din pepeni şi a început să se ia de el. Da’ ce? Te pui cu moşu’? Urla ca din gură de şarpe că tineretul ăsta e nesimţit. Halal!

Nu ştiu dacă prin povestirile astea v-am distrat, enervat sau poate chiar dezgustat prin lipsa afecţiunii pentru gingaşii bătrânei, dar fiţi pe fază, că urmează şi altele. Până săptămâna viitoare, “Atenţie, se închid uşile!!!”

You Might Also Like

4 Comments

  • Reply Becks 10 martie 2011 at 10:58

    este o societate malefica asta in care traim, si mai presus de toata stresatam, cu toate aseta, nu cred ca ne este dat sa recurgem la astfel de fapte mai mult decat nesimte, antisociale as spune

  • Reply iulia 11 martie 2011 at 5:57

    @Becks- Si culmea, te-ai astepta de la cei mai in varsta sa fie mai intelepti..

  • Reply Adrian 23 martie 2011 at 14:18

    In cazul tatalui, cred ca il luam de gat si il urcam pe peretele compartimentului pana cand scotea ochii ca la broasca…

    Toate ca toate.. dar pana la copii si nevasta.

  • Reply iulia 24 martie 2011 at 6:22

    @Adrian- Exact. Cata nesimtire poate sa incapa intr-un om??

  • Leave a Reply