Cel mai mult m-am regasit in dezordonatul cu idei marete al lui Amos Oz, Fima. Romanul e centrat pe existenta fara de continut a unui functionar public, provenit dintr-o familie instrarita, vesnic traind sub umbra tatalui sau. Zilele sale sunt parca trase la xerox, viata sa fiind impartita intre haosul si murdaria cotidiana, gandacii sai din bucatarie si ibricul ars, si complacerea in discutii cu tema politica, care au ca nucleu instaurarea pacii intr-o tara sfasiata in doua de conflictele intre israelieni si palestinieni. Un om, odata inzestrat cu talent scriitoricesc si publicistic, isi pierde treptat firul vietii in lupta zadarnica de indreptare a societatii, lupta in care isi pierde fiintele cele mai dragi, inclusiv sotia. Un om fascinant odinioara ajunge o ruina si realizeaza la peste 50 de ani ca nu mai are nimic, ca nu stie sa faca nimic. „Hotari sa se intoarca la sifonier si sa se studieze in oglinda. Sa-si priveasca trupul nu cu dezgust, disperare sau autocompatimire, ci cu resemnare. Din oglinda il privea un functionar palid, cam corpolent, cu colaci de grasime in jurul taliei, lenjerie de corp nu prea curata, par negru si rar pe picioarele albe, prea subtiri in comparatie cu burta, plete aproape carunte, umeri lasati, pieptul atarnand, alb ca branza si sfarcurile inconjurate de bubite de grasime, dintre care una era infectata”, este imaginea personajului decrepit, vesnic nemultumit de societatea in care traieste, dar incapabil sa faca ordine intre peretii casei sale. Protagonistul nu se multumeste doar cu dezbaterile politice care nu duc nicaieri, ci viseaza la obtinerea puterii in Israel, cu unicul scop de a cladi o lume mai buna, in timp ce locuinta sa se dezintegreaza vazand cu ochii. Pana si esecurile amoroase si sexuale ii par nimicuri in comparatie cu datoria sa nescrisa pentru tara.
Un citat care mi-a placut foarte mult, rostit de tatal lui Fima: „Omul, dragul meu, e un paradox. O fiinta ciudata, exotica. Rade cand ar trebui sa planga, plange cand ar trebui sa rada, traieste fara minte si moare fara chef. E slab, zilele ii sunt ca iarba”
Foto:polirom.ro
No Comments