„Furtuna de gheata” de Rick Moody este un roman care te tine captiv pana la final in ciuda „abaterilor” bine gandite de la povestea principala. Mai pe scurt, este povestea unor familii americane, din oraselul New Canaan, unde pare ca nimic nu se intampla vreodata. Parca opera nelinistitului tanar autor a fost scrisa tocmai pentru a sublinia golul si depresia dintr-un spatiu care pare perfect, din familiile tipic americane pe care le vedem prin filme, zambind vesele de pe peluza casutei lor curate si ingrijite din suburbii. Tocmai din acest motiv, Moody a decis sa aleaga o sarbatoare de maxima importanta, Ziua Recunostintei, pentru a portretiza cu un estetism aparte uratul din societatea americana, inglodata in sexualitate refulata, frustrari amare si curiozitati fatale. In timp ce o mana de tineri descopera sexul, alcoolul tare, electrocutarea si fiorii sinuciderii, parintii lor, cetateni respectati in comunitate, ascund petreceri cu schimb de parteneri care se sfarsesc prin acumularea a si mai multe dezamagiri si ruperea definitiva a legaturilor care in aparenta sunt indestructibile.
Nu poti sa nu sesizezi in orice pasaj dezgustul autorului, ingrosarea trasaturilor scabroase ale personajelor sale mature, in paralel cu inocenta si puritatea tinerilor care, subjugati de reguli absurde, scapa din lanturi si se indreapta cu viteza si avant copilaresc spre taramuri intunecate si necunoscute. Moody imbina magistral umorul cu decaderea personala, totul pe fondul unor evenimente marcante precum razboiul din Vietnam si scandalul Watergate. Doar un cititor superficial ar putea vedea in „Furtuna de gheata” o poveste de tip Sandra Brown cu final trist. Tocmai aceasta e si frumusetea scriiturii autorului. In aparenta este lectura facila, interesanta prin subiectele care au prezentat intotdeauna interes, insa de fapt ascunde in ea intreg puroiul legaturilor familiale si portretizeaza in mod stralucit goliciunea sentimentelor traite doar de dragul celorlalti.
No Comments