Este prima data cand abordez un autor suedez si l-am ales pe August Strindberg si al sau roman „Salonul Rosu”, intrucat mi-am dorit o incursiune in alte timpuri, dar si in alt spatiu politic, artistic si gazetaresc. Desi locul de intalnire care da titlul romanului apare rar in carte, sugereaza intreaga adunare de caractere, care influenteaza mai mult sau mai putin viitorul unei natiuni aflate in cumpana, subjugate de minciuni si deziluzii. Principalele subiecte tratate in scrierea ziaristului cu aspiratii de actor sunt, dupa cum era de asteptat, politica, presa si lumea literar-artistica. Autorul surprinde cu o subtilitate extraordinara toata mizeria ce colcaie in societatea suedeza a secolului XIX, dar mai ales piedicile puse in calea celor cu initiative laudabile, a talentelor veritabile si a personalitatilor care refuza sa fie subjugate unor norme care frizeaza ridicolul. De la manipularea maselor, la recenzii si articole izvorate dintre aripile razbunarii, pana la povesti de dragoste cu final imprevizibil si nefericit, Strindberg picteaza o imagine completa a unui popor care si-a pierdut de mult identitatea politica, artistica si chiar umana. Orice cititor si fin observator al realitatii cotidiene va regasi in „Salonul Rosu” aspecte care ii influenteaza existenta chiar in momentul in care isi asterne ochii pe randuri.
Citate:
„Nu exista alt profesor decat experienta si ea este atat de capricioasa sau calculata, exact ca profesorul de la scoala. Unii elevi sunt mereu protejati, altii, mereu persecutati”
„Stabileste-ti un dispret calm si tacut fata de lume- nu trebuie sa te temi ca din cauza asta vei deveni insensibil”
„L-am intrebat odata pe un ziarist liberal de ce scrie atat de frumos despre tine fara sa te cunoasca. El mi-a raspuns ca asta se datoreaza faptului ca opinia publica, adica majoritatea abonatilor, iti este favorabila. „Si daca opinia publica se intoarce impotriva lui?- Atunci il dobor, fireste!””
No Comments