fericire

Hai sa ne refugiem in propria tara

16 septembrie 2009

Si acum inca mai primesc ceva comentarii la postarea cu emigrarea. Oameni care nu mai suporta Pet-urile aruncate pe mijlocul strazii, aglomeratia si poluarea din oras, craterele din asfalt sau nesimtirea semenilor. Mie una mi-a venit o idee. Sa ne mutam cu totii la sat. Cu banii din vanzarea unui apartament iti faci o casa cocheta, cu un petec de pamant verde in fata. Asa am avea tot ce ne-am dori. Liniste, curatenie, mai ales sufleteasca, si multa verdeata. Eu una nu mi-as fi dorit sa traiesc in epoca medievala, stransa intr-un corset incomod si inconjurata de crinolina rece de fier. Mi-ar fi placut sa traiesc la sat. Dar la acel sat plin de voiosie, sa-l astept pe badita la poarta si sa mergem impreuna la hora. Cum o fi sa-ti incepi ziua trezindu-te incet, mangaiat de soarele racoros de munte, sa bei o cana de lapte cald si sa pleci la plimbare prin padurea umbroasa? Satele erau singurele locuri din lume unde sufletul se mentinea pur, dragostea nu cunostea latura perfida a interesului, iar viata curgea lin precum paraul izvorat din munti. Mereu am crezut ca iubirea de natura innobileaza sufletul. Cea mai imaculata si frumoasa imagine, pentru mine, e cea a ciobanasului cocotat in varf de deal, singur cu oile sale si cu cantecul fluierasului care coloreaza vesel vaile. Oare noi nu am putea aduce lumea asta inapoi?

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply