Fără categorie

Amintiri arse de vii

16 februarie 2009

Daca grecii considerau ca focul reprezinta puterea zeilor, pentru mine, flacarile aurii nu sunt decat tristete si amintiri ucise. Se implinesc aproape zece ani de cand papusile din panza au ars, iar cartile si hainele care mi-au imbracat copilaria s-au transformat in cenusa. Si acum tin minte casa bunicii, gradina plina de fasole si papusoi, paianjenii si balega puturoasa din grajduri. Chiar cu o luna inainte sa ia foc casa de lemn a bunicilor, le cantam melodiile Madalinei Manole cand mergeam impreuna la adunatul fanului. Credeam ca oricat de mare as fi, oricand ma pot intoarce la papusile mele, la vederile de pe litoral scrijelite cu mana de copil sau la scandurile uscate din curte, unde jucam v-ati-ascunselea cu copiii pe care n-aveam sa-i mai revad vreodata. De cand a ars templul inocentei mele, privesc focul cu dispret, ura si tristete. Detest faclia care mi-a furat fara drept de apel puritatea sufletului si increderea in dreptate. De atunci, nimic si nimeni nu mi-a mai redat copilaria…

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply Vrancea Mioritica 16 februarie 2009 at 20:21

    Unii isi ard amintirile copilariei tocmai pentru ca nu vor sa-si mai aminteasca despre anii copilariei. Altii nu au avut copilarie si isi imagineaza copilarii pe care nu le-au trait, dar inchid ochii si viseaza. Tu, draga mea colega Iulia, ai avut copilarie, cu mirosurile care nu se vor sterge niciodata din memorie. A venit focul si a luat urmele vazute ale copilariei, papusile etc, dar nu a putut sa-ti stearga mirosurile florilor de camp, al fanului de august, al lemnului scorojit la soare. Nu fi trista, nu ai pierdut decat formele materiale ale amintirilor! Adevaratele amintiri sunt cele pe care le purtam in suflet si in gand, pe care nimeni nu le poate lua vreodata. Hai, te rog, nu fi trista! Scrii frumos, imi place sa te citesc.

  • Reply iulia oancea 16 februarie 2009 at 20:56

    Poate se intelege din postarile mele ca as fi o persoana pesimista, dar nu e deloc asa. Pentru mine, simplul fapt de a-mi scrie gandurile undeva ma relaxeaza, imi da o stare buna. Si da, ai dreptate! Multi altii sunt privati de toate aceste lucruri frumoase, dar cand inca esti copil, tinzi sa fii putin egoist 🙂

  • Dă-i un răspuns lui iulia oancea Cancel Reply