Hai să vă spun o poveste cu inculţi. Personaje principale: subsemnata şi însoţitorul prin viaţă, legaţi de fierul de pe deşti. Cică renovam noi apartamentul din Focşani, în care eu am locuit până la 10 ani. Se spune că în gusturile omului nu faci treburi murdare. Ei bine, în ale mele poate face oricine. Iată ce am făcut:
Aveau ai mei un dormitor alb, model Ludovic al XV-lea, cam scrijelit săracul. Noi, ţărani moldoveni cum suntem, ce ne-am gândit… Haidi bre să punem mobilă modernă din pal, că aşa fac oamenii cu gusturi rafinate. Tragem un parchet laminat şi gata treaba! Nu i-am zis mamei nimic, cu gândul la comentariile care aveau să curgă, dezbateri care ţin până târziu în noapte şi care, în mod clar, nu duc nicăieri. Ce tot atâtea discuţii?
Cei doi ţărani moldoveni, cărora deşi le-au spus părinţii să citească mai mult n-au ascultat, au făcut mobilierul bucăţi şi l-au dus la tomberon. Abia după vreo două luni, cocliţii se răzgâiau în revistele de amenajări(imaginându-şi că s-ar pricepe) şi ghiciţi ce au văzut! Un hotel de 5 stele, mobilat cu ce am aruncat noi la gunoi. Vezi în link, deşi acum observ că nu mai au exact aceeaşi mobilă.
Închei prin a spune că nu am nimic de afirmat în apărarea mea. Şi că nu am nimic cu ţăranii propriu-zişi, ba chiar îi admir pe majoritatea. Şi pentru ăştia micii: când mama îţi spune să citeşti, ascult-o!