A fost odată ca niciodată, un sfârc. Era tare nărăvaș. Roz, umflat și exhibiționist din născare. Întreaga lui viață de sfârc nărăvaș a vrut să iasă în evidență, deși nimic nu-l făcea deosebit. Cartea nu i-a plăcut, deci n-a avut performanțe academice deosebite. Prietenii l-au lăsat, unul după altul. Dragostea n-a cunoscut-o, pentru că mereu a fost cu gura mare, veșnic pus pe critici și insulte. Abia când stăpâna lui a născut, sfârcul nărăvaș a cunoscut împlinirea.
Menirea lui a fost să fie exhibiționismul. Să atârne în parc, aproape de ceașca de cafea a stăpânei, să meargă la evenimente de alăptare, unde să se fluture nestingherit prin fața privitorilor curioși sau indignați, să privească ostentativ tovarășii de la masa din restaurant. Și totuși, ceva îi lipsea. Abia la maturitate, adică în cel de-al doilea an de alăptare al copilului, a descoperit. Era răutatea, dublată de prejudecăți.
Brusc, afișarea cu nesaț în orice spațiu public și bătutul cu pumnul în piept nu au mai fost suficiente. Proastele alea de biberoane trebuiau umilite, certate, date afară de la orice petrecere. Posesoarele tratate cu cel mai aspru sictir, azvârlite din societate precum bietele prostituate în vechile timpuri.
Pe scurt, asta e senzația pe care mi-o lasă lupta asta exagerată pro alăptare, care are ca victime colaterale mame care n-au mai putut, n-au reușit, n-au făcut față. Mame care se culpabilizează și care sunt porcăite la orice colț de internet cu o autosuficiență grețoasă și cu un elan demn de o cauză mai bună. Vremurile de moderație, respect reciproc, înțelegere, se pare că au apus. Și vă rog din suflet, să n-o dăm în cârca copiilor și a binelui lor. Bebelușul e fericit dacă-i alăptat oriunde și oricând, iar faptul că tu te strâmbi cu scârbă la o mamă care oferă biberonul copilului ei, nu-ți face pruncul nici mai sănătos și nici mai fericit.
Mai jos vă las cu un comentariu scris de Deea pe blogul Prințesa Urbană, care cred că subliniază destul de bine în ce ape ne scăldăm.
De veți dori să-mi săriți în cap, nu uitați că această postare e un apel la moderație, la calm și la rațiune. Nu este anti alăptare(la dracu’, nici n-am citit ceva de genul vreodată), ci este pro toleranță. Oamenii sunt diferiți și fac alegeri diferite de ale noastre, fie că trebuie, fie că vor. Pentru mama care nu alăptează și este discriminată nu se face nicio lege?
Mie problema, la nivel global, mi se pare alta si e mult, mult mai serioasa si periculoasa. E vorba de ceea ce in afara se numeste ” mummy war”. Din pacate, alaptarea este un drapel fluturat in acest razboi, lactivismul fiind deja considerat o miscare destul de periculoasa. Citesc zilnic cu stupoare ca in alte tari esti discriminata daca hranesti cu biberonul, unele mame pur si simplu sunt intrebate de straini daca in biberon e macar lapte matern. Daca raspunsul e pozitiv atunci mai scapi (desi ti se tine discurs ca nu e breastfeeding deci nu tocmai se pune) dar daca e formula in biberon atunci e dezastru pentru biata mamica. Femeile ce hranesc cu biberonul sunt excluse din cercurile de mamici. Am citit confesiunea unei mamici care pur si simplu a mintit ca alapteaza doar pentru a avea acces la unele activitati din comunitatea ei- femeia mergea la baie sa „alapteze” si acolo scotea biberonul. Nu intru aici in detalii despre bebelusi cu sechele permanente sau care au decedat din cauza refuzului suplimentarii cu lp. Recent am fost la o conferinta de parenting, erau in sala multe femei cu bebelusi, am presupus ca principalul motiv este acela ca bebelusii sunt inca alaptati. Unii chiar au fost alaptati in timpul conferintei, in sisteme de purtate, discret. Era o mamica cu un bebe de cateva saptamani, mic de tot, am ramas uimita cand femeia, in loc sa scoata sanul a scos dozatorul de lp si a preparat pe loc un biberon. Nu pot sa va spun ce priviri piezise a primit, inclusiv de la organizatoare. Ei nu i-a zambit nimeni cald, nu i s-a oferit un scaun, statea in picioare. Am empatizat pe loc cu acea mamica, atat de tanara si atat de ” inadecvata” intr-o lume ocupata sa judece orice. Isi iubea copilul, se vedea, era la o conferinta de parenting cu taxa destul de mare, totusi deja esuase ca mama in ochii majoritatii. Chiar citind aici realizez ca unele mame isi fac o cariera din a ataca alte mame. Inclusiv chestia cu ” de ce sa fie spatii speciale, eu alaptez unde ii vine foamea copilului” mi se pare discriminare fata de mamicile care ae alapta in acele spatii speciale. Care nu ies prea mult fiindca nu exista spatii speciale. E treaba lor de ce prefera alaptatul discret, ferit de ochii oricui. Eu am prietene ce nu alaptau decat cel mult cu sotul in preajma, nici propria mama nu o acceptau. Ca asa se ajunge mai repede la biberon sau formula, e strict problema lor si a familiei. Copiii au nevoie de mame linistite, fericite, nu de razboaie permanente.