“Da Ghiţă, ţi-am spus, am banii în cont, numai că nu mi-a trimis(insert jignire here) ăla marfa. Daaa, cashflow-ul e la cote înalte, facem profit băi tată, băi. Dacă n-ar fi toţi jeguri ca Ghiţă, afacerile ar merge altfel, frate! DAAA, DAAA, facem înţelegerea, CINE E MAI TARE CA NOI, HĂ? FA TU COMBINAŢIILE TALE ŞI VA FI BINE, DOAR AFACERILE SUNT AFACERI, TRE’ SĂ FACEM SĂ FIE BINE. PĂI, NU?”
Caps-ul nu e pus degeaba, afaceristul de metrou nu îşi poartă în tihnă discuţiile, ci în gura mare, pentru ca toată clasa muncitoare de lache sclavi la patron să audă ce potenţial are, ce bani învârte şi cum călătoria asta are loc doar pentru că şi-a bulit Masseratti-ul zilele trecute în timp ce o vrăjea pe Megan Fox.
Afaceristul bazat se plimbă în întreg metroul cu telefonul de ultimă modă la ureche, având grijă ca orice sărac, boschetar, fomist care îl priveşte cu atenţie cade pe spate de admiraţie, ba chiar mai are puţin şi îi face o statuie pe care nici ciorile nu îndrăznesc să se cace.
Geanta cu laptopul e nelipsită, la fel şi pantofii linşi de nevasta care-şi ia bătaie seară de seară, trebuind să-i mulţumească pentru privilegiul de a fi atinsă de aşa un geniu în business. Spor la afaceri şi vouă până la postarea viitoare şi…aa, da: Atenţie, se închid uşile!