Și premiul se acordă… “Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut”, de Simona Tache și Mihai Radu. Simona e o tipă foarte mișto, al cărei blog îl citesc aproape zilnic, dar na’, probabil că o cunoașteți deja dacă știți a căuta pe Google. Cațavencii sau, mă rog, Academia Cațavencu, nu mai citesc de prin facultate, când mă îndeletniceam cu grozavele scrieri în același loc de perpetuă contemplare menționat în titlu. Acum mă limitez la Mama și copilul, Head & Shoulders și Nivea.
Rog a nu se lua drept jignire sau persiflare premiul aferent, ci a se lua ca atare. Cum în ultimele luni, de când piticul a început timid să pășească nu mai am liniște fizică sau psihică decât în somn, mi-a rămas doar un refugiu al cititului și ăla pe fugă, buda.
Cu un talent de critic literar în mizerie, îmi permit să decretez în umila-mi părere că e o carte a naibii de faină. Dacă ai avut măcar o relație de o lună, n-ai cum să nu te regăsești. Problema mea e că mă regăsesc deseori și în rolul masculului, fapt ce confirmă bănuiala-mi veche cum că trebuia să fiu bărbat.
Cartea asta (de fapt o sumă a articolelor din gazetă) e scrisă exact așa cum îmi place mie, fără fasoane, fără floricele roz pudrat scăldate în lacrimi de femeie părăsită și alte scrieri sensibile în care nu m-am regăsit niciodată. Asta, în orice caz, contează mai puțin. Important e că râzi de unul singur într-o încăpere de doi pe doi la citirea a doar câteva pagini, cât nu râzi la zece comedii americane.
În concluzie, o recomand cu toată sinceritatea, mai ales acum că vine concediul și nu v-ar strica o porție zdravănă de râs pe șezlong. Sau pe budă.