Pentru că mâine începe oficial vara, iată cinci propuneri de lectură, numai bune de pus în geanta de plajă. Propunerile sunt desigur subiective, întrucât de toate cărțile de mai jos mă leagă veri, valuri, șezlonguri și beri reci.
- Tetralogia Napolitană- Elena Ferrante
O poveste care îți va rămâne mereu în suflet. Așa am descoperit, de altfel, o nouă autoare preferată, Elena Ferrante, astfel că am ajuns să citesc și alte trei romane, dar despre acestea altă dată. Așa cum e ușor de intuit, seria e formată din patru cărți: Prietena mea genială, Povestea noului nume, Cei care pleacă și cei ce rămân și Povestea fetiței pierdute.
Tetralogia e în primul rând despre prietenie și mai apoi despre trecerea nemiloasă și brutală a timpului. Citind, te simți ca într-o după-amiază ploioasă în care stai sub o pătură călduroasă și îți aduci aminte despre năzbâtiile pe care le făceai când erai mic, despre senzațiile și fricile de atunci și despre cum timpul și-a pus amprenta asupra ta, dar și asupra celor care făceau cândva parte zilnic din viața ta, iar acum au devenit crâmpeie de amintiri frumoase și dureroase deopotrivă.
E despre cum alegerile pe care le facem ne conturează destinul, dar și despre cum destinul, câteodată, vine peste tine ca o furtună, demonstrând cât de mic și insignifiant ești de fapt.
Drumul de la fată la femeie e sinuos, iar maturizarea e un proces anevoios și incredibil de dureros deseori. E despre provocări, despre viață, despre identitate și despre coloratul Napoli. E de citit în tihnă, cu răbdare, așa cum ai face cu jurnalul unui prieten drag.
2. Report to Greco- Nikos Kazantzakis
Propunerea asta vine în contexul în care Zorba grecul e deja citită. Dacă nu, e musai să începeți cu ea, pentru a-l descoperi încet pe Kazantzakis.
Report to Greco a fost scrisă spre finalul vieții autorului și este despre copilăria lui în Creta(pe atunci aflată sub ocupație turcă). Apoi evoluează lin către o călătorie spirituală prin Italia, Ierusalim, Paris, Viena, Berlin, Rusia, pentru a se întoarce spre final în Creta. Nu sunt o persoană religioasă, motiv pentru care a fost nevoie de ceva efort pentru a avea o atitudine deschisă către spiritualitate, credință și locul nostru în această lume.
Recunosc, propunerea mea are un substrat sentimental, întrucât am cumpărat cartea de la o librărie din Lefkada, acum câțiva ani, librărie deținută de o doamnă tare drăguță din UK, mutată acolo de peste 10 ani. Mi-a spus că în Report to Greco voi găsi esența spiritului grec. Pot doar să spun că a avut dreptate.
3. Strigă-mă pe numele tău- Andre Aciman
Încep prin a spune, cu regret, că nu sunt cine știe ce fan al poveștilor de dragoste, în sensul în care e nevoie de o poveste foarte, foarte bună, pentru a mă scoate din șablonul meu. Strigă-mă pe numele tău e unul dintre puținele romane care a reușit să o facă.
Elio își petrece vara la vila din Italia a părinților săi, unde îl cunoaște pe Oliver, iar între cei doi se leagă, la început, o relație de prietenie, respect, care mai apoi evoluează în una de tandrețe, pasiune interzisă, cunoaștere reciprocă, dar și a sinelui. Umbra efemerității este acolo pentru a da intensitate trăirilor și mai multă tristețe despărțirilor.
Am citit cartea asta în Maramureș, pe prispa unei case de peste 100 de ani, cu zgomotul ploii torențiale pe fundal. O experiență de neuitat.
4. Magicianul – John Fowles
Farmecul unei insule grecești, mistere, atracție, cunoaștere, lipsa libertății. Mă opresc din a enumera cuvinte cheie, pentru că Magicianul ar trebui să fie, pentru fiecare cititor, un drum propriu.
Pe scurt, Nicolas Urfe, absolvent de Oxford, primește propunerea de a preda în Grecia. Cine ar refuza, nu-i așa? Aici îl cunoaște pe Maurice Conchis, un bătrân fascinant care, de-a lungul poveștii, se va juca cu granițele realității, viselor, trecut și prezent și, desigur, cu mintea tânărului care i-a trecut pragul.
Dacă ați citit Iubita locotenentului francez, Magicianul e departe de clasicul acesteia, un Fowles complet diferit, total surprinzător.
Am citit Magicianul pe plaja din Tuzla, vara trecută, printre pietre și zgomot de valuri. De neratat!
5. Kafka pe malul mării- Haruki Murakami
Dacă mai devreme am vorbit despre călătorii de autodescoperire, nu puteam să nu pun pe listă Kafka pe malul mării.
Recunosc că sunt puțin subiectivă, având în vedere că Murakami este scriitorul meu contemporan preferat. Romanul acesta este un bun început în cazul în care nu sunteți familiarizați cu autorul(notă- nu începeți cu Pădurea norvegiană, e printre cărțile lui care îmi plac puțin spre deloc).
Kafka Tamura este un adolescent care pleacă în căutarea surorii și a mamei sale. Pe drum, destinul său se împletește cu cel al lui Nakata, un veteran de război, acum om al străzii.
Nu vă așteptați, vă rog, la o poveste obișnuită, ci la un parcurs supranatural, incredibil, complet neverosimil și totuși plin de sens. Mai mult n-aș vrea să detaliez, pentru că s-ar putea să vă sperii.
Vă las cu citatul meu preferat, aplicabil în viață pentru oricare dintre noi:
Când furtuna va înceta, nu vei înțelege prea bine cum ai reușit să scapi cu viață. Nu vei fi sigur nici măcar că a trecut cu adevărat. Însă un lucru îți va fi clar: tu, cel care a ieșit din furtună, nu mai ești același cu cel care a pășit în ea. Da, asta înseamnă furtuna de nisip.