Nu mai poate omul citi un blog, un ziar, o știre, o măslină, fără sfaturi despre cum poți scăpa de români în concediu. Desigur, categorie din care cumva ne excludem când vine vorba de nasoale, dar ne includem automat când… Halep. Dacă înlocuim români din știri de-astea cu purici sau păduchi, tot parcă sună mai blând.
Ce-aveți băi, nenicule, stimați arieni cu coama bălaie și ochii azurii, născuți în Narnia? Așa-i că pe voi v-a adus preamărita barză din Monaco, pe muzica lui Bach, cu diamante în pempărși? Nevrând să fie nici fufă, nici proastă, s-a împiedicat în fața bărzoiului și v-a scăpat aici, la naiba!
Eu nu prea ies din țară, dar și când ies merg mai mult la bulgari sau greci. Nu trece vară să n-aud despre vreo insulă sau stațiune că bleah, e plin de români. Mă uit la mine însămi. Nu am cinci urechi și șase ochi, nu put, nu-mi curge scuipat din gură, deci uat dă fac?
Am râs bine într-un an când, înainte să plec în Zakyntos, am citit prin Gândul o știre cu plaje pe care nu găsești români(chiar așa avea titlul), printre care și Shipwreck, aflată pe insula cu pricina. Într-un final, ajunsă pe plaja cică nepătată de scursurile carpato-danubiane-pontice, am găsit acolo două grupuri de inși, vreo 30 de persoane în total. Toți români și toți foarte ok. O altă fază tare e că atunci mergeam la plajă cu tabla de șah după noi. Un nene a zis din start: “Români, ha? Cine mai vine cu tablele la mare?”
În puținele mele plimbări pe afară Rusia și Marea Britanie rupeau la trimis populație bețivană și zgomotoasă, nu că ăsta e neapărat un lucru rău. Așadar, care-i faza?