Se spune că femeile sunt cicălitoare. Nimic mai adevărat. Dacă n-ai o femeie care să te frece la icre când conduci, nu poți spune că ești șofer adevărat. Există momente în viață când afli cine ești. E nevoie doar de o secundă. Eu am trăit-o azi dimineață, când mă întorceam de la grădiniță de la fii-mea. Mi-a tăiat o tipă calea și am scos o Mu&e elegantă, trei flashuri și un deget mijlociu între două claxoane. Dacă făcea al meu consort asta, începeam: “Lasă-l, e prost, nu te pune cu el. Vrei să ne batem în trafic, să ajungem pe trafictube? Bla, bla, bla*!” Și nu e singurul moment în care am standarde duble. Iată altele:
Când vin de pe drum fără prioritate. Țâșnesc ca racheta rusească atunci când văd că am trei secunde la dispoziție. Fingers crossed, că încetinește și ăla la o adică. Când o face soțul: “Ți-am mai zis să nu te bagi așa în intersecție, vrei să ne bușim?!? De câte ori să-ți spun? Ai răbdare, domn’le, că n-au intrat mașinile în sac. Bla, bla, bla!”
În depășirile la limită. Am timp? Merge? Țac, pac! Semnal, stânga, dreapta și la loc! Timpul e relativ, mașina se duce bine. Când o face soțul: “Băăăi, vrei să ne omori? Pentru câteva minute riști viața și sănătatea noastră? De ce conduci așa agresiv? Ce suntem noi, posesori de BMW? Bla, bla, bla!”.
Viteza prin oraș. Merg după principiul – cum merg și ceilalți, doar că un pic mai tare- în fiecare zi. E liber în față, e treabă de călcat accelerația, că doar nu stă acolo s-o tratez finuț, ca pe o doamnă. O calc în picioare ca pe fufa neobrăzată care e. Când o face soțul: “Unde te grăbești așa. Tot acolo ajungem! Cât timp economisim? Un minut?? Nu vezi că e semaforul roșu în față, ce dracu’? Bla, bla, bla!”
Și-s multe altele, dar n-am terminat de băut cafeaua. Cert e că orice nevastă are un soi de obligație morală să facă treaba asta. Treabă pe care nu prea o facem înainte de căsătorie. E ca o gagică bună care îi gătește logodnicului zilnic și șterge praful de o mie de ori, să nu creadă ăla că nu e gospodină și s-o ia. Așa e și tăcerea femeii când stă în dreapta înainte de cununie. Dacă filozoafa nihilistă Carmen Șerban afirma “Am verighetă, renunț la dietă”, în cazul ăsta se aplică “Am verighetă, nu mai tac ca o marionetă”.
*Note de subsol:
“Bla, bla, bla” reprezintă o prescurtare pentru alte minute bune de cicăleală pe aceeași temă, pe un ton ascuțit care îl poate scoate din pepeni și pe Mahatma Gandhi.
Atitudinea de șofer turbat pe care am descris-o mai sus nu se aplică atunci când am copilul în mașină.
Niciun animal cu patru sau două picioare nu a fost rănit.