Bunica mea e o femeie de la ţară, nicidecum simplă, ci foarte deşteaptă şi mai ales dintr-o bucată. Mocancă fiind, are o asprime mult peste medie, lucru care deh, mi se reproşează şi mie destul de des, la pachet cu insensibilitatea(nimeni nu ştie ce zace în sufletul meu când văd suferinţă în jur…NOT). Mă rog, ca de obicei o iau pe arătură.
Chestia mişto e că bunica s-a emancipat. Într-o seară , acum mult timp, m-a sunat de la, atenţie!, peterecerea pe care o dădea în pijamale cu babele din vecinătăţi.
“Am făcut, mamaie, nişte floricele şi acum stau la şpriţuri cu babili. Mai vorghim şî noi di una, di alta”
Tataia meu era plecat pe la munci, ca de obicei. Imaginaţi-vă că la 70 de ani stă cocoţat pe biserici şi bibileşte la şindrilă. Băi, o veselie de numa’! Am zis că-i de la şpriţ, apoi că-i de la prea multă muncă în fân. Abia acum trei zile mi-am dat seama de la ce era: Etno TV!
Mă chilluiam la TV când mi-a picat degetul pe butonul din telecomandă care ducea la postul ăsta. Acolo, trei cucoane pe la vreo 40, 50 de primăveri, vorbeau despre morcovi, castraveţi şi alte plăceri ale rubensienelor care umplu orice pat fără să aibă nevoie de bărbaţi pe lângă. Şi m-a izbit!
Etno Tv e de fapt Cosmopolitanul mamaielor din toată România. Ba un dans din buric pe Fraţii Petreuş, ba un girl talk lângă oala cu smântână, ba o şedinţă de transpiraţii intense când face Fuego solo. Vrei o bunică fericită? Contactează-ţi acum furnizorul de cablu!