“Pe măsură ce înaintam studierea subiectului și mărturiile și documentele de epocă se adunau tot mai multe, îndoiala mă cuprindea însă tot mai tare, imaginea mi se părea tot mai puțin limpede, mai tulbure, mai greu de prins; care era așadar realitatea? Mărturiile erau atât de contradictorii, părerile istoricilor atât de divergente, încât acea pasionată cercetare a luiLeopold von Ranke asupra a “ceea ce s-a pretrecut într-adevăr” devenea, aici, o întrebare neliniștitoare”. E doar un scurt fragment din introducerea volumului “Între Orient și Occident-Țările române la începutul epocii moderne”, care spune totul despre echidistanța autorului, zic eu.
Mărturiile străinilor care ne-au admirat sau, dimpotrivă au observat cu atenție obiceiuri care nu ne fac cinste sunt cât se poate de savuroase, dar poate cel mai important lucru cu care am rămas eu, ca cititor, este concluzia oarecum tristă că nu ne-am schimbat prea mult. Că nu am învățat nimic și că societatea noastră de astăzi aduce izbitor cu cea din timpul regimului fanariot și de imediat după. Mai jos vă las să vă delectați cu câteva pasaje edificatoare, întrucât cuvintele mele nepricepute nu prea își au rostul.
“Cuvintele ordine, dreptate, cinste, onoare sunt adesea uitate în Țara Românească. Aici toate slujbele se cumpără, adică se plătește dreptul de a săvârși orice crimă fără a fi pedepsit. (…) Ispravnicii aceștia sunt adevărați despoți în jurisdicțiile lor și nu se tem că li se va cere socoteală, căci aceasta nu se întâmplă niciodată, sau că vor fi pedepsiți, căci nici aceasta nu se întâmplă, deoarece superiorii pot fi cumpărați. Iau, fără rușine și chiar fără să se ferească, de la fiecare țăran, grânele, vitele, banii”.
“Bogățiile acestea adunate de mânăstiri și episcopii aveau asupra moralității înaltelor fețe bisericești urmări jalnice.(…) trebuie totuși să mărturisim că legătura episcopilor și a stareților cu bunurile lumești nu era făcută să-i așeze, așa cum s-ar fi cuvenit, de partea apărătorilor văduvei și a orfanilor”
Laurencon despre nevestele boierilor-“Rămâi uluit văzând cât de mult se cheltuiește pe toalete și cât de mare este luxul lor, care, cu siguranță, în multe privințe, îl întrece pe cel al doamnelor din cele mai mari capitale, căci diamantele și rochiile de cașmir sunt podoabele lor obișnuite.(…) Se pare însă că educația, cultura generală nu au înaintat la fel de iute”
În speranța că v-am stârnit măcar curiozitatea, vă recomand cu nespusă căldură să faceți o plimbare prin Bucureștiul și Iașiul de altădată, prin curțile sărăcăcioase ale țăranului român, prin viața chinuită a țiganilor de atunci. Poate veți vrea să vă urcați în trăsurile boierești luxoase, cum doar la Viena și Paris s-au mai văzut. Adevărul, ceea ce s-a petrecut de fapt, e în ochii tăi, cititorule!