Pe Goodreads am văzut cea mai bună scurtă descriere- “Like Jesus, but cooler”.
“Așa grăit-a Zarathustra” nu e o carte pe care o citești și apoi o așezi frumos la loc în bibliotecă. Am terminat-o săptămâna trecută și iată că a rămas pe noptieră. Din când în când o deschid la întâmplare și recitesc unele pasaje. Atât e de bună!
Nietzsche scormonește prin tine, îți scoate la suprafață demonii, temerile, durerea și îți arată calea. Cea dreaptă poate te întrebi? Habar n-ai, tot ce știi este că locul în care te afli acum e o searbădă băltoacă a mediocrității. Ești ca un hamster inocent pe roată. Ai putea fi mai mult, nu-i așa?
Supraomul despre care predică Zarathustra este, pentru mine, viitorul. Scriitorii și analiștii contemporani vorbesc deja din ce în ce mai mult despre acest concept care pare din ce în ce mai plauzibil(vezi Homo Deus al lui Harrari, în care este descrisă posibilitatea de a trăi sute de ani, organele fiindu-ne înlocuite la fiecare disfuncționalitate).
Eterna reîntoarcere este despre destinul imposibil de schimbat, despre neputință. Creația e dată ca singură soluție spre a învinge această soartă care pare de neclintit.
Dumnezeu e oricum mort, deci ce ne mai rămâne în lipsa unei entități mistice care să ne ghideze? Să fim noi responsabili de propria soartă? Dureros!
Mai jos citate care mi-au plăcut; nu pun mai mult pentru că mi-aș dori tare mult să descoperiți singuri.
“Pămîntul, a zis el, are o piele; iar pielea aceasta are boli. Una din ele, de exemplu, se numește om”
“Omul e ceva ce trebuie depășit. Omul e o punte, nu un scop: slăvindu-și plin de bucurie amiaza și amurgul, ca drum spre noile aurore”