Deși prefer ficțiunea, uneori calc strâmb și nu-mi pare rău. Trei biografii sunt în trend în perioada asta și aș vrea să vă spun, fără ocolișuri, părerea mea despre ele. Înainte de a începe, o distincție e musai a fi făcută și anume că scriitura autorului nu afectează imaginea pe care o am despre personalitatea în cauză. Pur și simplu, unele povești sunt bine scrise, altele nu. Încep cu cea care mi-a plăcut cel mai mult.
Elon Musk, Tesla, Space X și misiunea construirii unui viitor fantastic – Ashlee Vance.
Ashlee este jurnalist de business (The Economist, New York Times) și istoric reputat al Silicon Valley(aparent există așa ceva). De ce mi-a plăcut? Pentru că a făcut foarte bine trecerea între copilăria dificilă a lui Musk din Africa de Sud și ascensiunea sa fulminantă, pe alocuri de necrezut, în lumea afacerilor. Este, de asemenea, presărată cu numeroase detalii despre cunoscutele companii, angajații lor, temperamentul lui Elon.
Nu doresc să intru foarte mult în detalii, ci doar să spun că m-a lăsat cu două dileme al căror răspuns nu l-am aflat încă:
Cât din viața personală ești dispus să riști pentru a atinge măreția? Cât din jocul plin de adrenalină al riscurilor financiare este doar o aruncătură de zaruri și cât e geniu?
Oare marile personalități se zămislesc mai degrabă în contextul unei copilării pline de obstacole sau printr-o creștere armonioasă, afectuoasă?
Cartea e bine scrisă, foarte bine documentată, cu informații și mărturii exclusive. O recomand oricui cu drag.
Invențiile mele – Nikola Tesla
Având în vedere că este o autobiografie, mă voi limita la a spune că scrisul nu este atuul omului de geniu. Ce am a-i reproșa, în primul rând, este zgârcenia în ale povestirii. Mi-ar fi plăcut enorm să aflu mai multe detalii, fie despre invenții în sine, fie despre personalitatea lui.
În schimb, am simțit că citesc o broșurică în care primesc prea puține informații în raport cu a mea curiozitate. Ce răzbate chiar și din aceste puține rânduri este nedreptatea, incorectitudinea vieții și alergarea veșnică a omului spre profit, călcând în picioare adevăratele valori.
Pe de altă parte, avem pasiunea mistuitoare pentru munca sa, care lasă în urmă orice altă posibilă împlinire socială sau emoțională. Încă mă întreb dacă e posibil să schimbi lumea și să mergi duminica la brunch cu cei trei copii? (dileme de izolare)
Cartea e ușor de parcurs și de înțeles, dar nu e mai mult decât o scurtă privire pe fereastra spre viața fizicianului. Încă un detaliu care mi-a displăcut: cuvântul înainte e practic un rezumat al cărții și face lectura ulterioară redundantă. E păcat.
Povestea mea – Michelle Obama
Încep prin a spune că nu mă voi alătura grupului de admiratori fervenți ai autobiografiei primei doamne. Nu mi-a plăcut în mod deosebit. Poate pentru că aveam așteptări mari în urma tuturor review-urilor citite. Nici neplăcută nu a fost lectura, i-am dat trei stele pe Goodreads. Cu toate astea, uneori prefer cărți pe care să le detest, pentru că ura e totuși un sentiment.
Prima parte e de departe mai plăcută, povestind copilăria din South Side, Chicago apoi adolescența. Desigur că aspectele legate de rasă sunt ilustrate și subtil disecate, studiile de la Princeton fiind un exemplu în acest sens. Nu lipsesc nici motivaționalele de sorginte americană.
În fine, mă așteptam la mai multă profunzime, la o deschidere mai mare, în special în ce privește aspectele politice. Mult scris, puțină substanță. Am apreciat însă că povestea a fost despre Michelle și nu Barack.
La sfârșit doar adaug că părerea mea umilă despre Michelle, una foarte bună de altfel, nu s-a schimbat în niciun fel. Este o personalitate marcantă a timpurilor noastre și, fără îndoială, un model pentru orice femeie.