Nu cred că există adolescent care să nu fi auzit treaba asta din gura părinților aproape de fiecare dată când s-a dus în club. Și ce ne-am zis noi, cei cu trupul de 20 și cu mintea de 5 ani? Neeeah, iar mă bat ăștia la cap. Băi, nu e chiar aberație, să știți. V-o spune o pățită.
Aveam doar 18 ani, nicio grijă și nici prea mulți bani. Se face că am fost în banchetul de a doișpea la Mamaia, că pe atunci Bulgaria nu era în trend. La petrecerea organizată la hotel era totul foarte plictisitor. Aproape totul, dacă iau în considerare scălâmbăiala profilor, căci nu e nimic mai penibil decât să încerci să pari de altă vârstă, dându-te în stambă cu minorii care se prefac distrați. Dar asta-i altă discuție.
Ca să evadăm din plictiseala acelei seri, am plecat în club în Constanța cu câțiva amici și colegi. Acolo am dat iama în whiskey cu Red Bull. Ne-am distrat bine de tot, doar că eu un pic cam prea bine. Aveam o energie debordantă, eram neobosită. Orice piesă era mișto, orice om numai bun de pupat. Bun whiskey, nene! Și a venit momentul să ne întoarcem la hotel.
Am luat un taxi împreună cu câțiva prieteni și am urcat spre etajul unde aveam camera. Deodată, holul s-a întunecat și m-am trezit cuprinsă de o senzație de panică îngrozitoare. Am avut realmente senzația că cineva mă fugărește prin întuneric. A fost ca și cum vrea un nene să te violeze și mai afli și că e din Vaslui. Deci, ai belit-o! Imaginați-vă o blondă în straie de petrecere alergând de nebună pe holul hotelului. Cumva am nimerit camera, iar prietena mea, care rămăsese acolo, m-a făcut să mă curăț dând bobocilor ce e al lor și să mă bag la somn.
Tot ea, șmechera planetei, le-a spus colegilor care tot întrebau de mine, că n-am ajuns deloc în cameră. După chipurile lor panicate, ne-am cam prins că au avut o tentativă de joacă stupidă cu prafuri. Periculos joc, luând în considerare că aveam alcool la bord, nu apă plată, ca obișnuiții consumatori de metamfetamină. Pentru că the drug of choice (not my choice) a fost speed.
Nici până azi nu am aflat cine mi-a strecurat praful fericirii în pahar, dar un lucru vă spun clar: m-am căcat pe mine de frică! Așadar, mare grijă la prieteni și mai mare grijă la ce spun părinții. Veți ajunge la o vârstă când nu le veți mai condamna nici părerile, nici îndemnurile. Oricât de tare vă strâmbați acum și oricât de paranoici i-ați vedea, vine un moment în viață când le veți da dreptate. Nu mai bine le-o dați de pe acum?